Cosmarul linistit al zilelor ce vin si pleaca.

Traiesc un cosmar, in liniste. Credeam pana acum ca un cosmar e eminamente violent, zguduitor in actiune, plin energie negativa.Nu e asa.
Traiesc un cosmar cuminte, un cosmar care ma macina incet, incet, pacalindu-ma, ascuzandu-se in chipul obisnuintei, al ternului, al normalului.
Imi vine in minte imaginea unui om care, zi de zi, se plimba printr-un desert cautand o iesire, o scapare. Si totusi iesirea nu exista, desertul e la fel in fiecare clipa, totul e la fel ca ieri si totul va fi la fel si maine.
Nu-l ucide desertul, nu-l transforma, nu-i schimba nimic importat din fibra lui de om normal, doar il pacaleste ascunzandu-i numarul zilelor, apoi al lunilor si, in cele din urma, al anilor.
Nici nu mai stie cand a inceput totul. Cred ca atunci cand cel cu care cauta iesirea l-a parasit. Sau poate ca s-a lasat singur parasit, l-a gonit pe celalalt fara sa-si dea seama, fara sa banuiasca pericolul.
Letaragia zilelor anoste l-a ucis desi el traia, lipsa viselor i-a tradat viitorul, somnul interior l-a tinut paralizat, dintr-o data, ieri sau maine au devenit perfect egale.
Inima l-a trezit in cele din urma.Ea, cea mai pura creatura a universului i-a spus 'trezete-te, ai dormit prea mult, cosmarul tau incepe sa ne omoare pe amandoi'. Inima nu minte nicodata, poate ca greseste uneori dar de mintit nu, niciodata.
Atunci i-am spus inimii 'arata-mi drumul, ajuta-ma sa ies din desert, du-ma acasa'. 'Nu pot sa fac asta, si daca as face-o ar fi in zadar, eu doar iti arat desertul, drumul trebuie sa-l cauti singur, tu cu tine'.
Unde sa-l caut, cum sa-l caut ? Eu care merg singur de atat de mult timp, eu care nu disting orizontul si nici soarele, apa, norii.Am uitat cum arata lumea, am uitat cum creste iarba, cum se prelinge roua diminetii.M-am pierdut si pierdut sint.
Pot sa ma regasesc, pot sa inving cosmarul linistit al zilelor ce vin si pleaca ?
Mai traiesc cu adevarat sau am murit si mort gandesc. Gandurile moarte nu infloresc, putrezesc in pamantul searbad al uitarii.
Traiesc ? Daca traiesc insemna ca pot sa incerc.Incercarea este un pas, un atac al uitarii si al permanentei, al obisnuitului si al obisnuintei.
Imi ridic ochii si vad lumina, vad apa sarata a oceanului si pe fiul meu venind spre mine strigand 'tata uite ce-am gasit', il vad aducand in mainile lui mici o scoica mare, neagra, acum adusa de oceanul inspumat. Il iau in brate, il privesc cu toata dragostea fiintei mele si il sarut pe obrazul alb, pur si nevinovat.
Il spun ca scoica traieste pe fundul oceanului, ca sta acolo asteptand sa se hranaesca cu planctonul oceanului si ca uneori, curentul puternic o rupe si o trage spre mal.
Soarta scoicii tale copile a fost sa vina la tine, sa te caute, sa-ti caute bucuria si din singuratea ocenaului sa evadeze spre fericirea unui copilas in picioarele goale, alegand sub privirile atente ale tatalui sau.
Asa vad iesirea din desert. Acolo este sfarsitul cosmarului linistit al zilelor ce vin si pleaca.

Unui ziarist.

Cred ca boala de care suferiti vi se trage de la aparitiile TV. Mai cred ca ati inceput sa va credeti important, un analist respectat la care asculta milioane de romani.
Altfel nu-mi explic de ce abordati realitate de sus, ca un demiurg care, din inaltul constiintei sale, judeca si da sentinte obligatoriu corecte, axiome in toata regula.
Bagatelizati lucruri importante si dati importanta unor amanunte. Ii judecati pe Tapalaga, Mixich sau Liiceanu cu aroganta omului autosuficient si atotstiutor.
Saracii voteaza cu stanga.
Hotii fura cu legea in mana.
Intelectualii au dreptul la opinii.Au dreptul sa-l citeze pe Friedman, daca in el cred.
Plagiatul e furt.
In Transilvania taranii sint mai gospodari decat cei din Oltenia.
Apa este uda.
Masele se pot tranforma in gloate daca sint hranite cu ura si minciuna.
Basescu e presedinte ales pe un mandat de 5 ani.
Antonescu are 1,50% prezenta la Senat.
7,4 milioane de romani nu sint Romania.
Realitatea Tv nu are milioane de telespectatori.
Liiceanu va poate fi tata.
Respectul nu costa nimic, e gratuit.

13-15 iunie 1990, ziua cand Iliescu a devenit un criminal feroce

De ce un criminal e privit cu onoare ?
De ce Ponta, participant la evenimentele din 13-15 iunie, accepta tutela acestui feroce criminal ?
De ce nu sintem 100 de oameni care sa-i strigam nenorocitului "ai sange pe maini Iliescule" ?
Am mai spus-o si o repet aici, in ziua cand Iliescu va muri soarele va rasari de doua ori pentru mine si, chiar daca va fi iarna, in sufeletul meu se face brusc primavara.Iar sufletul fiecarui om torturat si ucis in 13-15 iunie dar si in decembrie 89 se va transforma intr-o floare.
Si va fi cea mai frumoasa zi de primara, cu doi sori.

Victor Ponta poate schimba politica romaneasca.

Nu am votat niciodata cu socialistii, din doua motive, in primul rand sint un om cu vederi de dreapta si in al doilea rand il dispretuiesc profund pe Ion Iliescu.

Lasand insa la oparte dreapta si stanga politica trebuie sa spun ca mereu am simtit ca politica in Romania se face cu cutitele pe masa si in gura mare. In ultimii ani, exasperat de certurile continue ale politicienilor nostri, m-am uitat si la ce se intampla in Europa de Vest. Si acolo exista opozitie, putere, polticieni corupti, numai ca mai exista si respect. Respect pentru adversarul tau, respect pentru alegatorul tau.Discursul politic este civilizat, coerent si, in primul rand, orientat spre cel care te-a trimis in parlament. Nu e nicio tragedie daca stai in opozitie 12 ani, in mod ciclic iti vine randul sa arati ce poti.Nu se urmareste cu orice pret cucerirea puterii, imediat, cu sange pe pereti.

La noi e taman invers. Nimic nu e interzis, totul e permis. Poti sa acuzi, sa minti, sa terfelesti imaginea unui om, fie si numai la nivel fizic, totul pentru a-ti asigura un avantaj elecoral. Odata cu aparitia televiziunilor interesante de rating, sangele siroieste in valuri pe ecrane. Politicienii nu precupetesc niciun efort sa-si demoleze adversarul politic.

Aici a aparut Victor Ponta care, in mod absolut suprinzator, a inceput sa-si schimbe comportamentul politic la nivel de discurs. Ce parea la inceput doar o impresie a devenit ulterior, odata cu discursul sau din parlament la investirea primului ministru, o regula. Am auzit un discurs decent, rostit in ton normal, cu argumente solide, cu cerinte rezonabile. Am auzit o melodie care parea uitata in politica romaneasca.

Victor Ponta a inteles ca viitorul e al politicianului civilizat, corect si corent. Nu stiu daca acesta schimbare ii apartine sau e impusa de ceva sau cineva dar stiu ca imi place ce vad.

E pentru prima oara cand pot sa spun ca l-as vota pe Victor Ponta daca in urmatorii ani isi dezvolta cariera politica urmand acest calapod. E sansa acestei generatii sa schimbe ceva, sa readuca politica la un nivel superior, sa curete mizeria si impostura sarlelor ce se gudura de 22 de ani prin arealul politic romanesc.

Sper sa fie inceputul unei povesti frumoase, a unei metamorfoze exceptionale a clasei politice romanesti.

Victor Ponta are de executat o lovitura de pedeapsa pe care tot el a obtinut-o. Tot ce trebuie sa faca e sa execute corect, fara sa-i tremure piciorul si fara sa se uite la portar. Un gol marcat acum ii poate asigura victoria in partida cu poporul roman.

Hai Victore, ca poti !

Straini in noapte - cu Florin Piersic si Medeea Marinescu

Acum trei zile am fost la teatru.

Am vazut "Straini in Noapte" regizata de maestrul Radu Beligan si jucata magistral de acest actor urias, americanii l-ar numi 'iconic', care este Florin Piersic.

Alaturi de el o actrita foarte valoroasa, Medeea Marinescu.

Pe o vreme cainoasa, cu multa zapada si cu temperaturi scazute, alaturi de alte cateva sute de persoane zgribulite, ne-am asezat in fotoliile ponosite ale Palatului Copiilor.

In sala, oamenii stateau cu paltoane pe ei, cu caciuli pe cap.Unii mai rezistenti ramasesera la camasa si sacou. Am trait un sentiment de reintoarcere brusca in comunism, rece, oameni infrigurati, scaune uzate, scena veche. Prietena imi spune ca acum 30 de ani pe locurile noastre statea Elena Ceausecu care le privea pe ele, fetite in clubul de gimnastica al Palatului Copiilor, dansand si aducand multumiri partidului iubit.

La si un sfert publicul deja isi pierduse rabdarea. S-a aplaudat timid.

Din spatele scenei a aparut Florin Piersic.

Surpriza ne-a curentat pe toti pentru ca Florin ne-a salutat, a multumit salii pentru taria de a veni la spectacol desi vremea era extrem de proasta si ne-a adresat o intrebare :

'vi s-a mai intamplat ca inaintea unui spectacol de teatru un actor sa vina in fata Dumneavoastra ? Ati mai auzit vreodata de un asa gest ?'

Din linistea generala s-a inteles foarte clar ca nu, surpriza era totala.

Florin Piersic ne-a vorbit pret de 20 de minute despre multe lucruri. Cred ca as fi putut sa stau ore intregi sa-l ascult. Cu un simt al umorului absolut fabulos dar si cu un spirit critic genial Florin ne-a povestit istoria piesei, a traducerii si a punerii ei in scena pentru prima oara la Opera Nationala. Ne-a povestit cum Maestrul Beligan a montat piesa, cum Medeea Marinescu partenera sa a ajuns actrita. Ne-a impartasit cateva din greutatile prin care trece un actor cand joaca pe scena.Mai precis ne-a spus ca cel mai rau lucru care i se poate intampla este sa sune un telefon mobil in mijlocul unei piese. Piesa "Straini in Noapte", ne-a transmim Florin, a ajuns la peste 200 de reprezentatii si sintem foarte mandrii de asta.

Dupa acesta placuta surpriza Florin Piersic s-a intors in spatele scenei si in cateva minute piesa a inceput.

In general sint sceptic atunci cand o piesa este jucata de doar doi actori dar in acea seara mi-am dat seama ca ma inselam.Piesa are ritm, are umor, are tragism, are poveste si are final. Jucata fara pauza si intr-un ritm alert te tine in scaun.Cele doua ore ale spectacolului trec foarte repede.

Medeea Marinescu isi arata talentul din plin, e partenera perfecta pentru Florin Piersic. Cat de greu trebuie sa fie sa devii partenera unui colos al teatrului cum este Florin Piersic ? Medeea pluteste ca o lebada pe un lac limpede, isi intinde trupul armonios, se desfasoara incet incet spre un final surprinzator pentru noi, spectatorii.

Florin Piersic isi joaca rolul cu naturaletea picaturii de ploaie sau a fulgului de nea, devine greu sau usor fara sa iti dea nicio clipa senzatia de efort. Mi-a placut enorm ca isi joaca rolul natural, normal, fara sa tipe excesiv cum fac unii din colegii sai de breasla. Din gura lui cuvintele ies naturale, normale ca din gura fiecaruia dintre noi intr-o zi normala cand ne jucam partitura zilnica, viata.

Ma gandeam la ce ne spusese la inceputul spectacolului si anume ca piesa a fost jucata la Paris initial si ca rolul sau a fost jucat de marele actor Alain Delon. Cred cu tarie ca daca in perioada cand el a crescut ca actor comunistii ne-ar fi dat voie sa calatorim Florin Piersic ar fi fost mai mare decat Alain Delon. Cred ca ar fi devenit un mare actor al europei. Nesansa lui si a altor actori romani a fost acea strategie ermetica a comunistilor de a-i tine inchisi aici, in tara.

Finalul piesei a gasit-o pe Medeea Marinescu cu lacrimi in ochi. Erau lacrimi adevarate.

In aplauzele finale Florin Piersic a fost felicitat de Meedea cu ocazia aniversarii a inca unui an din viata, cu cateva zile in urma. Un buchet urias de flori din partea Medeei a fost ridicat de Florin care a spus " de cand sint actor am primit multe buchete de flori dar asta pe care mi l-a dat asta mica e de departe cel mai mare.Nu trebuia sa faci asa ceva Medeea.Nu-i nimic, ii dau eu banii inapoi mai tarziu pe el."

O piesa care merita vazuta.

Doi actori care se definesc reciproc si care iti arata noul si vechiul din teatrul romanesc, in sensul cel mai bun al cuvantului.

O sala veche care la sfarsit arata ca cel mai frumos palat din lume.

Aplauze cat sa umpli un milion de inimi.

Multumesc Florin Piersic

Multumesc Medeea Marinescu.

Multumesc Maestre Radu Beligan.

Si daca esti insarcinata asta insemna ca devii automat fotomodel ?

Facebook-ul aduce cu el si noi pacate ale lumii moderne. Unul care a inceput sa ma deranjeze foarte tare este acela al transformarii vietii personale in viata publica, cu accente pternic narcisiste. Nu pot sa inteleg in ruptul capului de ce femeile insarcinate simt nevoia sa isi expuna public burta, ajunsa la 7-9 luni, in mod constant si repetat. Ba mai mult am constatat recent ca ultima tendinta a femeilor insarcinata e sa faca shootinguri specializate, cu garderoba si cu tot tacamul aferent unei sedinte foto facute cu fotograf profesionist. Nimic din toate astea nu conteaza daca fotografiile nu sunt facute publice. Daca cele 30 de poze in care burta este aratata in toate pozitiile, cu mana in pozitia materna si cu tatal atotprotector in fiecare cadru, nu sunt expuse in mod constant si explicit. Pana la un anumit punct inteleg bucuria parintilor si dorinta lor de a imparatasi cu ceilalti urmatoarea sosire pe lume a copilului lor, dar inca ma intreb ce-i face sa transforme asta intr-un specatcol ? De ce trebuie sa-mi arati mie, prietenul ta de retea mediocru, burta ta de femeie insarcinata in 8 luni desenata cu acuarele si expusa in 17 cadre la ultima petrecere la acare ai participat ? Eu ce sa apreciez la asta ? Toate cometariile false de genul "ce frumoasa esti" sau 'ce sexy iti sta ca mamica' ? Sa ne intelegem, nu sint misogin, apreciez femeia si intelg 'minunea' aducerii pe lume a unui copil insa nu vreau sa fac parte din specatacolul sarcinii tale, nu doresc sa vad mai mult decat de obicei si cred imi va fi de ajuns sa vad 9 luni burta propriei mele sotii. Pe care voi tine neparat sa nu o fac publica, ba chiar imi doresc sa ramana in intimitatea noastra de cuplu. Nu as fi ajuns sa scriu aceste randuri daca nu as fi observat ca lucrurile au intrat in mod abrubt intr-o spirala periculoasa. Ce urmeaza ? Pana unde putem merge cu libertatea si cam cat de publica de dorim sa ne fie viata privata ?

Si-am fost la Romania Franta pe National Arena.

Si-am stat o ora la coada sa-mi iau un hotdog si o bere.

Si Inna a falsat putin dar pe fond a cantat bine, instalatia de sonorizare fiind complet nepotrivita pentru muzica.Si publicul a aplaudat-o la sfarsit. Fairpaly.

Si gazonul parea facut din plastelina verde.

Si Hagi a fost ovationat de 50.000 de oameni intr-un fel in care nu am crezut ca romanii sti sa o faca.Si a fost impresionant pana la lacrimi.

Si Marcel Pavel a cantat imnul national cum a vrut el.Si a vrut fara Traian.

Si stadionul are magnific.Si era curat.Si oamenii erau civilizati.

Si Romania nu a jucat aproap nimic.Si jucatorilor le-a fost frica.Si Mutu a lipsit.

Si s-a terminat meciul in fluieraturile a zeci de mii de oameni care nu intelegeau de ce tragem de timp in minutul 90.

Si am iesit din stadion in 25 de minute desi se spune ca ar trebui sa se poata iesi in 10.

Si cam atat.