Programul ei de lucru este de minim 12 ore pe zi dar in mod concret e obligata de foarte multe ori sa munceasca 14-16 ore.
Locul ei de munca e trotuarul, o gasiti de-a lungul strazii Prelungirea Ghencea.
Felul muncii, prostitutie. Conditii de munca ? Nu exista conditii, o poti vedea stand in furtuna zile intregi la fel cum o poti vedea saptamani intregi cautandu-si clientii la 40 de grade.
E o poveste oarecum normala pentru o mare parte a societatii.
Pentru mine e o drama.Drama unei femei exploatate care nu mai misca pe nimeni, aproape pe nimeni.
Incercati sa va imaginati cum ar fi sa stati o zi la minus 15 grade in frigul patrunzator. Mai incercati sa va ganditi cum ar fi sa stati o saptamana in ploaie si frig, zi de zi , 14 ore, sapte zile pe saptamana, fara pauze, fara concediu, fara nimic. Cat despre umilintele si injosirile la care e supusa aceasta femeie, sincer, nici nu cred ca pot sa vorbesc, dintr-un motiv simplu: nu pot sa-mi imaginez cum este o asemenea viata.
Sa fie un an de cand, zi de zi, in drumul meu spre servici o vad. E mereu acolo, indiferent ca plec la ora 7 sau ca ma intorc de la birou la ora 21. Nu lipseste niciodata.Trebuie sa fie o viata cumplita.
Firesc m-am intrebat de ce statul roman nu legalizeaza prostitutia ? Am vazut un proiect de lege a unui senator care reglementa prostitutia. Lasand la o parte latura fiscala, care nu e de neglijat din punct de vedere a impactul bugetar, foarte important mi se pare faptul ca exploatarea salbatica a unor asemenea femei s-ar termina, sau cel putin s-ar diminua simtitor. Ar avea dreptul la autodeterminare. Pare un cuvant complicat "autodeterminare" dar in fapt ar fi un lucru firesc. Ar beneficia de analize medicale, ar putea sa ia credit bancar si sa-si cumpere o locuinta, ar putea sa-si finanteze studiile daca asta ar vrea.
Veti spune ca nu o obliga nimeni sa se prostitueze, ca face asta pentru vrea. E un argument la care m-am gandit si cred cu tarie ca sub acest argument se ascunde ipocrizia noastra de a ascunde problema 'sclaviei sexule' care, fie ca ne place fie ca nu, exista.
Biserica se opune vehement acestor reglementari, dogma religioasa e rece si nu ne lasa sa gandim organic, sa simtim taisul durerii, suferinta care urla in fiecare astfel de drama personala. Un mare intelectual roman declara recent ca una dintre marile probleme istorice ale poporului roman o reprezinta apartententa noastra la ortodoxism. Neagu Djuvara, caci despre el este vorba, raspundea unei intrebari 'ortodoxia ne tine pe loc ?' cu un singur cuvant '-precis'.
De ce sa nu evoluam si sa gandim solutii ?
De ce preferam ipocrizia si nepasarea cand am putea sa adunam cioburile si sa ne privim in oglinda, sa ne vedem hidosenia sau maretia ?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu