luni, 18 octombrie 2010

Un gest uitat.

Intalnesti o persoana.Simpatica.
Discutiile merg intr-o directie rea. Omul se plange ca cineva il neindreptateste.
Se intampla ca ma pricep. Sfatuiesc persoana. Mai mult ii fac o hartie care sa o ajute.
Timpul trece, uitarea vine.
Aud intamplator ca sfaturile mele au fost bune, ca ce parea pierdut s-a recastigat.
Familia ei a castigat o suma mare de bani.Bani altfel pierduti.
Ma gandesc ca am ajutat un om.
Ma gandesc ca omul nu mi-a multumit.
Imi place sa cred ca macar un gand bun pentru mine trebuie sa fi avut.
Ne-am vazut intre timp si nimic nu pare sa acrediteze ideea recunostintei.
Traim pentru a cauta recunostinta ?

luni, 11 octombrie 2010