joi, 23 decembrie 2010

Aminitiri din comunism.

Sa fi fost prin clasa IV-a cand pe mine si pe colegii mei ne-a bucurat o veste.
Mergem la scos cartofi.
Ne bucuram ca, abia inceputa scoala, vom scapa timp de cateva saptamani de chinurile lectiilor si orelor. Asa judecam noi atunci, ce poti sa le ceri unor tanci de clasa IV-a ?
Mersul la cartofi avea avantaje dar si dezavantaje.
Avantajele erau ca scapai de teme, de ascultat, de lucrari de control. Daca erai prieten cu un coleg al caruit tata era securist sau facea parte din nomenclatura comunista, in cazul fericit ca acel coleg era prezent, mancai zilnic conserva de carne ungureasca.
Pe langa parizerul tau obosit era un festin.
Dezavantajele veneau din duritatea muncii, eai silit sa stai in tarana si sa scormonesti dupa cartofi care, desi erau scosi la suprafata cu o masinarie speciala, ramaneau in pamant. Caram cosuri grele pentru varsta noastra pentru ca ne puneau sa ducem cartofii spre camione de transport care erau la capatul tarlalei. Fiind toamna erau zile reci, uneori ne prindea ploaia si ne uda pana la piele.
Mi-a ramas pe retina imaginea invatatoarei noastre, D-na Teleman, care dupa o astfel de ploaie ne-a bagat pe toti intr-un autobuz si ne privea ingrijorata. Imaginea a 30 de copii din care ieseau aburi reci trebuie sa fi fost pentru ea un tablou dezolant. Dupa un astfel de eveniment jumatate din copii ramaneau acasa, bolnavi la pat. Unii, printre care si eu, mai rezistenti se intorceau, zi de zi. In cazul meu explicatia venea din trecutul meu, crescusem pana la 4 ani la tara si toate vacantele le petreceam in natura. Corpul meu era obisnuit cu vantul si cu ploaia. Eram prieten cu natura si aveam un fel de intelegere secreta.
In anii care au urmat am tot fost la munci agricole. Dupa cartofi am trecut la porumb, la mere etc.
Muncile agricole incepeau in septembrie si tineau pana in luna noiembrie. Erau colegi care in mod surprinzator nu participau. Motivele le-am aflat mai tarziu si tineau de 'ce era mama si ce era tata'. Cine a trait atunci stie ca acest criteriu era extrem de important.
Totusi povestea nu incepea in 15 septembrie.Nu.
Ne faceam incalzirea cu vreo doua saptamani de stat in soare si exersat cu stegulete si tabele. Ne chemau la pregatirea zilei de 23 decembrie si ne chinuiau in soare, zi de zi, cu tot felul de tampenii. Slavirea conducatorului iubit trebuia inoculata de la varste fragede si noi intram in acest proces negresit.
Incercati astazi sa-i spui unui parinte ca al lui copil de 10 ani trebuie sa stea in ploaie si in vant sa culeaga cartofi.Feriti-va imediat pentru ca s-ar putea sa nu va raspunda doar prin viu grai.
Luati copiii de astazi si duceti-i vara pe stadioane cu saptamanile si vedeti ce reactii violente veti obtine din partea societatii.
Libertatea devine importanta atunci cand iti lipseste.

Saracia nu e un viciu dupa cum nici uitarea nu e o virtute.

luni, 13 decembrie 2010

Contaminarea cu nesimtire

Frig.Parcare Romexpo.
Cetateni straini.Accent britanic.
Un pahar de plastic plin. Privire stanga, privire dreapta.
Aruncat pe jos.
Englez nesimtit.

luni, 6 decembrie 2010

Cea mai veche meserie din lume.

Programul ei de lucru este de minim 12 ore pe zi dar in mod concret e obligata de foarte multe ori sa munceasca 14-16 ore.
Locul ei de munca e trotuarul, o gasiti de-a lungul strazii Prelungirea Ghencea.
Felul muncii, prostitutie. Conditii de munca ? Nu exista conditii, o poti vedea stand in furtuna zile intregi la fel cum o poti vedea saptamani intregi cautandu-si clientii la 40 de grade.
E o poveste oarecum normala pentru o mare parte a societatii.
Pentru mine e o drama.Drama unei femei exploatate care nu mai misca pe nimeni, aproape pe nimeni.
Incercati sa va imaginati cum ar fi sa stati o zi la minus 15 grade in frigul patrunzator. Mai incercati sa va ganditi cum ar fi sa stati o saptamana in ploaie si frig, zi de zi , 14 ore, sapte zile pe saptamana, fara pauze, fara concediu, fara nimic. Cat despre umilintele si injosirile la care e supusa aceasta femeie, sincer, nici nu cred ca pot sa vorbesc, dintr-un motiv simplu: nu pot sa-mi imaginez cum este o asemenea viata.
Sa fie un an de cand, zi de zi, in drumul meu spre servici o vad. E mereu acolo, indiferent ca plec la ora 7 sau ca ma intorc de la birou la ora 21. Nu lipseste niciodata.Trebuie sa fie o viata cumplita.
Firesc m-am intrebat de ce statul roman nu legalizeaza prostitutia ? Am vazut un proiect de lege a unui senator care reglementa prostitutia. Lasand la o parte latura fiscala, care nu e de neglijat din punct de vedere a impactul bugetar, foarte important mi se pare faptul ca exploatarea salbatica a unor asemenea femei s-ar termina, sau cel putin s-ar diminua simtitor. Ar avea dreptul la autodeterminare. Pare un cuvant complicat "autodeterminare" dar in fapt ar fi un lucru firesc. Ar beneficia de analize medicale, ar putea sa ia credit bancar si sa-si cumpere o locuinta, ar putea sa-si finanteze studiile daca asta ar vrea.
Veti spune ca nu o obliga nimeni sa se prostitueze, ca face asta pentru vrea. E un argument la care m-am gandit si cred cu tarie ca sub acest argument se ascunde ipocrizia noastra de a ascunde problema 'sclaviei sexule' care, fie ca ne place fie ca nu, exista.
Biserica se opune vehement acestor reglementari, dogma religioasa e rece si nu ne lasa sa gandim organic, sa simtim taisul durerii, suferinta care urla in fiecare astfel de drama personala. Un mare intelectual roman declara recent ca una dintre marile probleme istorice ale poporului roman o reprezinta apartententa noastra la ortodoxism. Neagu Djuvara, caci despre el este vorba, raspundea unei intrebari 'ortodoxia ne tine pe loc ?' cu un singur cuvant '-precis'.
De ce sa nu evoluam si sa gandim solutii ?
De ce preferam ipocrizia si nepasarea cand am putea sa adunam cioburile si sa ne privim in oglinda, sa ne vedem hidosenia sau maretia ?