luni, 28 iunie 2010

Satul din vis

In satul asta nimic nu mergea ca lumea. Toate sticlele erau ciobite, scaunele aveau trei picioare, gardurile aveau scanduri lipsa, pretii caselor aveau crapaturi cat pumnul, prin acoperisuri ploua mai mereu. Locuitorii satului parea sa nu vada aceste defecte, pareau multumiti de lumea in care traiau.
Ultimul locuitor al satului care incercase sa repare ceva a disparut cu multi ani in urma. Tampitul se apucase sa puna picioare scaunelor, sa-si puna scandurile lipsa in gard, sa-si repare tiglele pe casa. Muncise cateva luni pe ascuns, nimeni nu-l obesrvase. Nici nu prea aveau cum, de la birtul din sat era cam greu sa vezi ceva pana in capatul satului unde nemernicul isi facea de lucru. Dupa ce vecinii l-au dibuit n-a mai fost chip sa traiasca in sat. Era si greu dupa ce cativa barbati i-au smuls scandurile din gard, i-au spart tiglele de pe casa si i-au crapat peretii cu toporul. A plecat si dus a fost.
Viata a revenit la normal in satul uitat de lume pana in ziua in care micul parau care traversa satul s-a umflat teribil in numai cateva ore. Intr-o singura noapte, printre tunete si fulgere, satul a fost inundat, putinele animale ale satenilor luate de apa. Jumate din case s-au prabusit. Dupa clipele de groaza traite oamenii au realizat ca trebuie sa faca ceva, sa schimbe ceva. Pentru prima oara s-au auzit in sat idei, idei noi. S-a decis ca matca raului sa fie deviata, casele sa fie intarite, sa se sape santuri de scurgere a apei. Cand totul parea aranjat s-a intamplat ca unii au inceput sa carteasca, ca ei nu pot sa muncesca, ca locuinta lor e pe deal si nu au de ce sa participe la sapatul santurilor. S-au certat mult timp. La o concluzie nu au ajuns nicicum.
Aveau casele si acareturile de mai multe generatii si uitasera cum e sa muncesti. Somnul si bautura erau reguli nescrise in acesta comunitate.In cele din urma s-a renntat la orice activitate, fiecare sa se descurce cum poate. S-a mai hotarat o sedinta extraordinara a batranilor satului la birtul din sat. Acolo se va decide cine si ce va face.

vineri, 25 iunie 2010

Cand cocorii nu se duc la culcare

Mlastina in care ne traim zilele nu miroase alfel azi. Aceeasi putoare insoportabila se simte in aerul baltii, aceleasi cadavre putrezite inconjurate de alge plutesc in liniste. Broastele sunt fericite. De ce n-ar fi ? E o zi ca oricare alta, parca putin mai inorata de dimineata. Cocorii dau obisnuitul ocol al baltii in cautarea prazii. Din malul adanc al apei rasar periodic serpii de apa, fapturi ciudate si tacute. Pestii parca nici nu conteaza in economia generala a baltii. Nu au nimic de spus, foarte rar cate unul mai sare peste luciul apei. In liniste. Vor doar sa fie lasati in pace sa fure planctonul apei, sa traiasca bine.
Peste toti domneste broasca testoasa, a carei carapace tare ca piatra o face stapana baltii. Toata suflarea baltii o banuieste de toate relele intamplate la trecerea fiecarei zile. Nu poate sa ploua putin afara ca broastele, pestii, serpii o considera vinovata de acest fenomen neplacut. Mai mult, ieri a fost un intreg scandal legat de fulgerul care a lovit apa ucigand vreo trei sute de locuitori nevinovati. Daca n-ar avea carapacea asta broastele ar putea sa-si puna in fruntea baltii propriul reprezentant, broscoiul roz cu ochi albasti. E clar pentru toate broastele baltii ca, el, broscoiul roz trebuie sa conduca balta. A fost un semn inca de cand s-a nascut roz si nu verde ca toate brostele obisnuite. Si cand ochii albastii s-au conturat a fost o revelatie, el e. Noi avem ochii negri el albasti, ca cerul de vara. Si au fost cat pe ce sa reusesca. Dupa o furtuna puternica testoasa a disparut pentru o noapte si toata suflarea baltii a crezut ca i-a parasit, ca pleaca din mlastina plina de atata raspundere. Adevarul este ca e greu sa lupti impotriva tuturor. Broscoiul roz s-a bucurat, a multumit tuturor.Pana si serpilor le-a multumit desi mai degraba i-ar fi omorat pe toti, pe loc. Cu pestii a fost mai greu. Astia astepatu cuminti multumiri, aprecieri si eventaul un post de vicepresedinte al baltii.
In mijlocul bucuriei, de nicaieri a aparut carapacea broastei testoase.Din ea si-a scos capul urat, lipsit de par si cu ochii aproape inchisi testoasa. Stupoare. In clipa urmatoarea broscoiului roz i-au trecut prin minte toate lucrurile pe care le-ar fi putut face ca stapan al baltii. A fost presdinte pentru o noapte. Miliardul de broaste a oracait. Serpii s-au ascuns in malul adanc. Pestii au plecat cu capul in jos si coada in sus.
Dintr-un motiv straniu sufletul imputit al baltii a rasuflat usurat. Avea si balta propria ei personalitate. Chiar asa sa fie condusa de raioasele astea de broaste..?
Nu s-a aflat unde si de ce a disparut testoasa. S-a banuit ca a fost o miscare strategica.
Doar testoasa e de vina pentru toate cate se intampla.
A fost doar inceputul unei lungi lupte pentru stapanirea baltii.
Cu orice pret, chiar daca-ar seca si ultima picatura si ar muri cu totii. Testoasa plesuva cu ochii cracanati trebuia sa plece.

miercuri, 23 iunie 2010

Culori










Culoarea nu are miros, nu are gust.



Culoarea are substanta, profunzime, are liniste.



luni, 14 iunie 2010

Sa mori impuscat ca un animal salbatic


Am avut placuta ocazie sa particip la lansarea oficiala a unei carti foarte importante pentru trecutul si viitorul politic romanesc.

Autorul ei, un ziarist curajos si ambitios, are meritul de a refuza minciuna.

Grigore Cartianu este autorul cartii "Sfarsitul Ceausestilor". O carte importanta prin modul in care a fost construita. Nu are pretentia unui document istoric, nici macar nu-si aroga pretentii de lirism grandios. Este exact ce trebuie sa fie, un obstacol in calea uitarii.
Destinatia clara a cartii sunt masele. Prin acest lucru Grigore Cartianu si-a propus o cat mai mare dispersie a cartii in randul populatiei. Pretul cartii este foarte mic tocami in sprijinul ideii anterioare.

Bravo Grigore Cartianu.

E nevoie de oameni curajosi. Au ramas tot mai putini.

Pagina neagra a istoriei postdecembriste




Cuvintele sunt de prisos.


vineri, 11 iunie 2010

Sfarsitul nu-i aici

Desi se propovaduieste sfarsitul, dezastrul, foametea si moartea, am certitudinea ca sfarsitul nu-i aici.
Cineva spunea "Romania e o tara atat de norocoasa incat aproape ca nu are nevoie de politicieni"
Se pare ca desi dinspre Camera Deputatilor si Senat curg valuri de prostie si ipocrizie, Romania se incapataneaza sa reziste.
Un prost, un depuatat prost, spunea la un post de televiziune ca 'este cea mai grava criza din istoria Roamniei'.
Probabil ca pentru el 1907 este numarul de centimetri cubi de la motorul pe care tocmai si l-a achizitionat cu 20.000 de euro. Probabil ca ,"Descult" a lui Zaharia Stancu, este pentru prostii astia de politicieni o carte despre noua moda de primavara-vara, colectia designerului "Stancu Z-et".
Au fost vremuri cand mii de oameni mureau de foame in tara asta, cand se fierbea iarba de pe marginea drumului. Scaderea salariilor si pensiilor nu e atat degrava pe cat se arata in masmedia. Probabil ca pensionarii ar fi trebuit iertati. Prabil ca se puteau lua masuri mai bune dar realitatea e ca traim mult mai bine dacat ne permitem.
Si nu muncim aproape deloc, stau campurile nelucrate, cresc ciulinii de doi metri inaltime pe campurile nearate si noi ne plangem ca murim de foame.
Povestea lui Creanga inca e de actualitate.
"muieti-s posmagii ?"

vineri, 4 iunie 2010

Duhovnicul de la miezul noptii

Daca ar fi trebuit sa aleg intre 100 de titluri ale unei emisiuni pentru canalul religios "Trinitas TV" probabil ca "Duhovnicul de la miezul noptii" ar fi fost pe ultimul loc.
Cred ca parintele moderator e un mare admirator al mult mai celebrului "Midnight Caller". M-am simtit putin ciudat in cele cateva minute in care am urmarit cateva conversatii cu telespectatorii. Se abordau teme grele, de genul "decodarea genomului uman", "liberul arbitru" etc.
Mereu am criticat biserica ortodoxa pentru lipsa de flexibilitate si pentru lipsa deschiderii spre nou, spre realitate. "Duhovnicul de la miezul noptii" pare a fi un pas in fata, e altceva. Nu imi place ideea emisiunii , nu imi place nici titlul dar apreciez ca se incearca o iesire din sablonul compact, sterp si static al teologiei traditionaliste.
La Trinitas Tv ma mai uit din cand in cand, cateva minute, pentru ca sper sa-l revad pe parintele preot caruia i-am dat 800 ron la o nunta. Fara chitanta, in liniste si pace. L-am apucat intr-o zi, intamplator pe acest canal si mi-a sclipit luminita. In calitatea mea de nas am fost 'executat' de toti banii, in plus s-a mai facut si o donatie in obiecte catre biserica de catre mireasa. Imi place mult sa-l vad pe parintele profesor vorbind despre: pacate, iertare, iubire, intelegere, Dumnezeu, diavol, misticism. Mai ales cand imi amintesc cum eram intrebat in strana, duios , 'cati bani aveti acolo ?' si apoi mi-au mai cerut ceva si pentru cor.Combinatia standard in astfel de cazuri.
Sa nu furi.
Da, parinte profesor, da, sa nu furi. Sa ceri, asa de la obraz, in strana bisericii, fara jena !
Si evaziunea fiscala e considerata a fi pacat.
Oare ce parere o avea duhovnicul de la miezul noptii despre spaga din sistem, de evaziunea fiscala crasa pe care o tolereaza biserica ?