Sa fi fost prin clasa IV-a cand pe mine si pe colegii mei ne-a bucurat o veste.
Mergem la scos cartofi.
Ne bucuram ca, abia inceputa scoala, vom scapa timp de cateva saptamani de chinurile lectiilor si orelor. Asa judecam noi atunci, ce poti sa le ceri unor tanci de clasa IV-a ?
Mersul la cartofi avea avantaje dar si dezavantaje.
Avantajele erau ca scapai de teme, de ascultat, de lucrari de control. Daca erai prieten cu un coleg al caruit tata era securist sau facea parte din nomenclatura comunista, in cazul fericit ca acel coleg era prezent, mancai zilnic conserva de carne ungureasca.
Pe langa parizerul tau obosit era un festin.
Dezavantajele veneau din duritatea muncii, eai silit sa stai in tarana si sa scormonesti dupa cartofi care, desi erau scosi la suprafata cu o masinarie speciala, ramaneau in pamant. Caram cosuri grele pentru varsta noastra pentru ca ne puneau sa ducem cartofii spre camione de transport care erau la capatul tarlalei. Fiind toamna erau zile reci, uneori ne prindea ploaia si ne uda pana la piele.
Mi-a ramas pe retina imaginea invatatoarei noastre, D-na Teleman, care dupa o astfel de ploaie ne-a bagat pe toti intr-un autobuz si ne privea ingrijorata. Imaginea a 30 de copii din care ieseau aburi reci trebuie sa fi fost pentru ea un tablou dezolant. Dupa un astfel de eveniment jumatate din copii ramaneau acasa, bolnavi la pat. Unii, printre care si eu, mai rezistenti se intorceau, zi de zi. In cazul meu explicatia venea din trecutul meu, crescusem pana la 4 ani la tara si toate vacantele le petreceam in natura. Corpul meu era obisnuit cu vantul si cu ploaia. Eram prieten cu natura si aveam un fel de intelegere secreta.
In anii care au urmat am tot fost la munci agricole. Dupa cartofi am trecut la porumb, la mere etc.
Muncile agricole incepeau in septembrie si tineau pana in luna noiembrie. Erau colegi care in mod surprinzator nu participau. Motivele le-am aflat mai tarziu si tineau de 'ce era mama si ce era tata'. Cine a trait atunci stie ca acest criteriu era extrem de important.
Totusi povestea nu incepea in 15 septembrie.Nu.
Ne faceam incalzirea cu vreo doua saptamani de stat in soare si exersat cu stegulete si tabele. Ne chemau la pregatirea zilei de 23 decembrie si ne chinuiau in soare, zi de zi, cu tot felul de tampenii. Slavirea conducatorului iubit trebuia inoculata de la varste fragede si noi intram in acest proces negresit.
Incercati astazi sa-i spui unui parinte ca al lui copil de 10 ani trebuie sa stea in ploaie si in vant sa culeaga cartofi.Feriti-va imediat pentru ca s-ar putea sa nu va raspunda doar prin viu grai.
Luati copiii de astazi si duceti-i vara pe stadioane cu saptamanile si vedeti ce reactii violente veti obtine din partea societatii.
Libertatea devine importanta atunci cand iti lipseste.
Saracia nu e un viciu dupa cum nici uitarea nu e o virtute.
joi, 23 decembrie 2010
luni, 13 decembrie 2010
Contaminarea cu nesimtire
Frig.Parcare Romexpo.
Cetateni straini.Accent britanic.
Un pahar de plastic plin. Privire stanga, privire dreapta.
Aruncat pe jos.
Englez nesimtit.
Cetateni straini.Accent britanic.
Un pahar de plastic plin. Privire stanga, privire dreapta.
Aruncat pe jos.
Englez nesimtit.
luni, 6 decembrie 2010
Cea mai veche meserie din lume.
Programul ei de lucru este de minim 12 ore pe zi dar in mod concret e obligata de foarte multe ori sa munceasca 14-16 ore.
Locul ei de munca e trotuarul, o gasiti de-a lungul strazii Prelungirea Ghencea.
Felul muncii, prostitutie. Conditii de munca ? Nu exista conditii, o poti vedea stand in furtuna zile intregi la fel cum o poti vedea saptamani intregi cautandu-si clientii la 40 de grade.
E o poveste oarecum normala pentru o mare parte a societatii.
Pentru mine e o drama.Drama unei femei exploatate care nu mai misca pe nimeni, aproape pe nimeni.
Incercati sa va imaginati cum ar fi sa stati o zi la minus 15 grade in frigul patrunzator. Mai incercati sa va ganditi cum ar fi sa stati o saptamana in ploaie si frig, zi de zi , 14 ore, sapte zile pe saptamana, fara pauze, fara concediu, fara nimic. Cat despre umilintele si injosirile la care e supusa aceasta femeie, sincer, nici nu cred ca pot sa vorbesc, dintr-un motiv simplu: nu pot sa-mi imaginez cum este o asemenea viata.
Sa fie un an de cand, zi de zi, in drumul meu spre servici o vad. E mereu acolo, indiferent ca plec la ora 7 sau ca ma intorc de la birou la ora 21. Nu lipseste niciodata.Trebuie sa fie o viata cumplita.
Firesc m-am intrebat de ce statul roman nu legalizeaza prostitutia ? Am vazut un proiect de lege a unui senator care reglementa prostitutia. Lasand la o parte latura fiscala, care nu e de neglijat din punct de vedere a impactul bugetar, foarte important mi se pare faptul ca exploatarea salbatica a unor asemenea femei s-ar termina, sau cel putin s-ar diminua simtitor. Ar avea dreptul la autodeterminare. Pare un cuvant complicat "autodeterminare" dar in fapt ar fi un lucru firesc. Ar beneficia de analize medicale, ar putea sa ia credit bancar si sa-si cumpere o locuinta, ar putea sa-si finanteze studiile daca asta ar vrea.
Veti spune ca nu o obliga nimeni sa se prostitueze, ca face asta pentru vrea. E un argument la care m-am gandit si cred cu tarie ca sub acest argument se ascunde ipocrizia noastra de a ascunde problema 'sclaviei sexule' care, fie ca ne place fie ca nu, exista.
Biserica se opune vehement acestor reglementari, dogma religioasa e rece si nu ne lasa sa gandim organic, sa simtim taisul durerii, suferinta care urla in fiecare astfel de drama personala. Un mare intelectual roman declara recent ca una dintre marile probleme istorice ale poporului roman o reprezinta apartententa noastra la ortodoxism. Neagu Djuvara, caci despre el este vorba, raspundea unei intrebari 'ortodoxia ne tine pe loc ?' cu un singur cuvant '-precis'.
De ce sa nu evoluam si sa gandim solutii ?
De ce preferam ipocrizia si nepasarea cand am putea sa adunam cioburile si sa ne privim in oglinda, sa ne vedem hidosenia sau maretia ?
Locul ei de munca e trotuarul, o gasiti de-a lungul strazii Prelungirea Ghencea.
Felul muncii, prostitutie. Conditii de munca ? Nu exista conditii, o poti vedea stand in furtuna zile intregi la fel cum o poti vedea saptamani intregi cautandu-si clientii la 40 de grade.
E o poveste oarecum normala pentru o mare parte a societatii.
Pentru mine e o drama.Drama unei femei exploatate care nu mai misca pe nimeni, aproape pe nimeni.
Incercati sa va imaginati cum ar fi sa stati o zi la minus 15 grade in frigul patrunzator. Mai incercati sa va ganditi cum ar fi sa stati o saptamana in ploaie si frig, zi de zi , 14 ore, sapte zile pe saptamana, fara pauze, fara concediu, fara nimic. Cat despre umilintele si injosirile la care e supusa aceasta femeie, sincer, nici nu cred ca pot sa vorbesc, dintr-un motiv simplu: nu pot sa-mi imaginez cum este o asemenea viata.
Sa fie un an de cand, zi de zi, in drumul meu spre servici o vad. E mereu acolo, indiferent ca plec la ora 7 sau ca ma intorc de la birou la ora 21. Nu lipseste niciodata.Trebuie sa fie o viata cumplita.
Firesc m-am intrebat de ce statul roman nu legalizeaza prostitutia ? Am vazut un proiect de lege a unui senator care reglementa prostitutia. Lasand la o parte latura fiscala, care nu e de neglijat din punct de vedere a impactul bugetar, foarte important mi se pare faptul ca exploatarea salbatica a unor asemenea femei s-ar termina, sau cel putin s-ar diminua simtitor. Ar avea dreptul la autodeterminare. Pare un cuvant complicat "autodeterminare" dar in fapt ar fi un lucru firesc. Ar beneficia de analize medicale, ar putea sa ia credit bancar si sa-si cumpere o locuinta, ar putea sa-si finanteze studiile daca asta ar vrea.
Veti spune ca nu o obliga nimeni sa se prostitueze, ca face asta pentru vrea. E un argument la care m-am gandit si cred cu tarie ca sub acest argument se ascunde ipocrizia noastra de a ascunde problema 'sclaviei sexule' care, fie ca ne place fie ca nu, exista.
Biserica se opune vehement acestor reglementari, dogma religioasa e rece si nu ne lasa sa gandim organic, sa simtim taisul durerii, suferinta care urla in fiecare astfel de drama personala. Un mare intelectual roman declara recent ca una dintre marile probleme istorice ale poporului roman o reprezinta apartententa noastra la ortodoxism. Neagu Djuvara, caci despre el este vorba, raspundea unei intrebari 'ortodoxia ne tine pe loc ?' cu un singur cuvant '-precis'.
De ce sa nu evoluam si sa gandim solutii ?
De ce preferam ipocrizia si nepasarea cand am putea sa adunam cioburile si sa ne privim in oglinda, sa ne vedem hidosenia sau maretia ?
joi, 2 decembrie 2010
luni, 15 noiembrie 2010
E vremea cheliilor
O chelie, doua chelii.
Generatia mea, generatia treizeci si ceva de ani, isi urmeaza destinul natural scris in gena vietii si mortii. E vremea burlacilor ce mor, e vremea fetelor cerute in casatorie. Nu despre casatorii sau despre destinul marital vreau eu sa vorbesc astazi. Ma pasioneaza o chestiune, chestiunea cheliilor.
Ma tot uit pe la barbatii astia din ziua de azi si-i vad mai pe toti chei, fara par. Sa tot fie niste ani de cand primesc poze de pe la nunti, ca sunt fosti colegi de servici, ca e vorba de fosti prieteni sau pur si simplu de straini cu care interactionez limitat, intamplator, chelia ma urmareste.
N-as vrea sa creada cineva ca discriminez cheliosii, nu , chiar nu cred ca le sunt in vreun anume fel superior. Unii arata bestial fara par, altii nu sunt tocmai aratosi dar fiecare span are in buzunar bastonul de maresal. Avem cel putin un exemplu concret.
Nu stiu sa existe vreo statistica a celor care sufera de calvitie dar parca niciodata nu am vazut atat de multi miri cu chelie. Uneori am cosmaruri si ma trezesc terifiat din vise in care eu insumi ma vad cu chelie.
Imi intreb mereu iubita daca m-ar mai iubi daca as avea chelie. Ea imi spune ca da, ca n-ar avea nimic impotriva. Eu stiu ca nu e asa, stiu ca la 30 de ani ultimul lucru care mi l-as dori ar fi sa ma rad in cap ca sa maschez lipsa parului. Se zice ca parul prost paraseste capul bun.
Multe se zic, realitatea e ca daca ar fi sa imi doresc ceva, e sa nu ma paraseasca parul. Nu toti aratam ca Vin Disel.
Generatia mea, generatia treizeci si ceva de ani, isi urmeaza destinul natural scris in gena vietii si mortii. E vremea burlacilor ce mor, e vremea fetelor cerute in casatorie. Nu despre casatorii sau despre destinul marital vreau eu sa vorbesc astazi. Ma pasioneaza o chestiune, chestiunea cheliilor.
Ma tot uit pe la barbatii astia din ziua de azi si-i vad mai pe toti chei, fara par. Sa tot fie niste ani de cand primesc poze de pe la nunti, ca sunt fosti colegi de servici, ca e vorba de fosti prieteni sau pur si simplu de straini cu care interactionez limitat, intamplator, chelia ma urmareste.
N-as vrea sa creada cineva ca discriminez cheliosii, nu , chiar nu cred ca le sunt in vreun anume fel superior. Unii arata bestial fara par, altii nu sunt tocmai aratosi dar fiecare span are in buzunar bastonul de maresal. Avem cel putin un exemplu concret.
Nu stiu sa existe vreo statistica a celor care sufera de calvitie dar parca niciodata nu am vazut atat de multi miri cu chelie. Uneori am cosmaruri si ma trezesc terifiat din vise in care eu insumi ma vad cu chelie.
Imi intreb mereu iubita daca m-ar mai iubi daca as avea chelie. Ea imi spune ca da, ca n-ar avea nimic impotriva. Eu stiu ca nu e asa, stiu ca la 30 de ani ultimul lucru care mi l-as dori ar fi sa ma rad in cap ca sa maschez lipsa parului. Se zice ca parul prost paraseste capul bun.
Multe se zic, realitatea e ca daca ar fi sa imi doresc ceva, e sa nu ma paraseasca parul. Nu toti aratam ca Vin Disel.
miercuri, 3 noiembrie 2010
Nu mi-am dorit niciodata sa fiu bogat, acum insa....
Sunt drumuri pe care o apuci in viata. Uneori cararea te duce spre cunoastere, alteori spre ignoranta. Bogatia si saracia sunt si ele drumuri pe care le vezi deschise in periplul tau prin aceasta viata.
Nu mi-am dorit nicodata sa fiu bogat dar un eveniment intamplat acum cateva zile m-a facut sa imi doresc contrariul.
Ratacesc prin lume de 15 ani, departe de familie si departe de locurile natale. Calatoresc cat pot de mult si incerc sa imi traiesc viata cat mai activ, sa cunosc cat mai multe locuri, sa ma bucur de tot ce lumea asta mare ne ofera tuturor.
Intr-una din nopti am visat-o pe mama care ma sfatuia sa merg sa-mi vizitez bunica, imi spunea duios ca ar fi bine sa meg sa o vad cat mai e timp, cat inca mai traieste. Din cerul in care sufletul ei se odihneste de mai bine de 13 ani mi-a mai spus ca nu mai e mult si sufletul ei se va duce sus, lanaga ea.
Despre bunica mea stiam ca e bolnava si ca ultimii 5 ani ii sunt chinuiti de o boala perfida, Alzhaimer.O vizitasem acum 2 ani si nu era bine. Mi se spusese ca e ingrijita de un vecin care e si platit pentru asta. Ce am gasit a fost o batrana pierduta complet de lumea reala, izolata intr-o parte a casei sale. Cand am ajuns am gasit-o stand in frig, cu cateva urme de mancare pe cateva farfurii aruncate neglijent pe o masa. Imaginea sumbra a celei care m-a crescut pana la 4 ani m-a lovit direct in moalele capului.
Mi se spusese ca e ingrijita bine pe cand ea era parasita intr-o incapere insalubra.
Stiam ca rudele din sat ii poarta de grija, doar pe cei trei nepoti orfani ii crescuse de mici, si cand colo lor nici nu le pasa.
Nimeni nu vrea sa se complice cu un batran de 86 de ani, bolnav de Alzhaimer care nu poate sa-si poarte singur de grija.
Pensia de 350 de ron nu o poate ajuta sa ajunga intr-un azil de batrani, acolo se cer sume uriase pentru un om ajuns la 86 de ani. Am ramas mut de uimire cand am constat ca un azil privat cere intre 1800 si 2500 de ron lunar pentru a ingriji un batran.
De unde sa aiba un pensionar atat de multi bani ? Statul cheltuie milioane pe limuzine si excursii de lux si noua ne mor batranii in conditii mizere. Am uitat sa fim umani, sa fim recunoscatori. Alergam prin viata fara sa mai intoarcem capul.
In ziua in care s-au intamplat toate astea mi-am dorit sa fiu bogat, sa schimb ceva, sa ajut cumva.
Mi-e rusine ne ce n-am facut si puteam sa fac.
Nu mi-am dorit nicodata sa fiu bogat dar un eveniment intamplat acum cateva zile m-a facut sa imi doresc contrariul.
Ratacesc prin lume de 15 ani, departe de familie si departe de locurile natale. Calatoresc cat pot de mult si incerc sa imi traiesc viata cat mai activ, sa cunosc cat mai multe locuri, sa ma bucur de tot ce lumea asta mare ne ofera tuturor.
Intr-una din nopti am visat-o pe mama care ma sfatuia sa merg sa-mi vizitez bunica, imi spunea duios ca ar fi bine sa meg sa o vad cat mai e timp, cat inca mai traieste. Din cerul in care sufletul ei se odihneste de mai bine de 13 ani mi-a mai spus ca nu mai e mult si sufletul ei se va duce sus, lanaga ea.
Despre bunica mea stiam ca e bolnava si ca ultimii 5 ani ii sunt chinuiti de o boala perfida, Alzhaimer.O vizitasem acum 2 ani si nu era bine. Mi se spusese ca e ingrijita de un vecin care e si platit pentru asta. Ce am gasit a fost o batrana pierduta complet de lumea reala, izolata intr-o parte a casei sale. Cand am ajuns am gasit-o stand in frig, cu cateva urme de mancare pe cateva farfurii aruncate neglijent pe o masa. Imaginea sumbra a celei care m-a crescut pana la 4 ani m-a lovit direct in moalele capului.
Mi se spusese ca e ingrijita bine pe cand ea era parasita intr-o incapere insalubra.
Stiam ca rudele din sat ii poarta de grija, doar pe cei trei nepoti orfani ii crescuse de mici, si cand colo lor nici nu le pasa.
Nimeni nu vrea sa se complice cu un batran de 86 de ani, bolnav de Alzhaimer care nu poate sa-si poarte singur de grija.
Pensia de 350 de ron nu o poate ajuta sa ajunga intr-un azil de batrani, acolo se cer sume uriase pentru un om ajuns la 86 de ani. Am ramas mut de uimire cand am constat ca un azil privat cere intre 1800 si 2500 de ron lunar pentru a ingriji un batran.
De unde sa aiba un pensionar atat de multi bani ? Statul cheltuie milioane pe limuzine si excursii de lux si noua ne mor batranii in conditii mizere. Am uitat sa fim umani, sa fim recunoscatori. Alergam prin viata fara sa mai intoarcem capul.
In ziua in care s-au intamplat toate astea mi-am dorit sa fiu bogat, sa schimb ceva, sa ajut cumva.
Mi-e rusine ne ce n-am facut si puteam sa fac.
luni, 18 octombrie 2010
Un gest uitat.
Intalnesti o persoana.Simpatica.
Discutiile merg intr-o directie rea. Omul se plange ca cineva il neindreptateste.
Se intampla ca ma pricep. Sfatuiesc persoana. Mai mult ii fac o hartie care sa o ajute.
Timpul trece, uitarea vine.
Aud intamplator ca sfaturile mele au fost bune, ca ce parea pierdut s-a recastigat.
Familia ei a castigat o suma mare de bani.Bani altfel pierduti.
Ma gandesc ca am ajutat un om.
Ma gandesc ca omul nu mi-a multumit.
Imi place sa cred ca macar un gand bun pentru mine trebuie sa fi avut.
Ne-am vazut intre timp si nimic nu pare sa acrediteze ideea recunostintei.
Traim pentru a cauta recunostinta ?
Discutiile merg intr-o directie rea. Omul se plange ca cineva il neindreptateste.
Se intampla ca ma pricep. Sfatuiesc persoana. Mai mult ii fac o hartie care sa o ajute.
Timpul trece, uitarea vine.
Aud intamplator ca sfaturile mele au fost bune, ca ce parea pierdut s-a recastigat.
Familia ei a castigat o suma mare de bani.Bani altfel pierduti.
Ma gandesc ca am ajutat un om.
Ma gandesc ca omul nu mi-a multumit.
Imi place sa cred ca macar un gand bun pentru mine trebuie sa fi avut.
Ne-am vazut intre timp si nimic nu pare sa acrediteze ideea recunostintei.
Traim pentru a cauta recunostinta ?
luni, 11 octombrie 2010
luni, 20 septembrie 2010
Sa nu furi
Un ziarist cu talent pe bloguri scrie de mama focului impotriva lui Basescu.
Ca scrie e una, ca il injura e alta dar toate culmineaza cu faptul ca el e platit de Voiculescu.
Felix the cat, e cel care plateste multi ziaristi sa-so faca meseria dar cum naiba sa fii un bun ziarist cand trebuie sa injuri presedintele si prim ministrul la foc automat. N-o fi Base vreun sfant dar e de 10 ori mai bun decat Iliescu si de 50 de ori decat ar fi fost vreodata Geoana sau Nastase.
Se mai intreaba unii de ce dispare presa scrisa, pai dispare pentru ca libertatea s-a mutat cu arme si bagaje pe internet.Aici poti sa scrii liber si poti sa nu te temi de nimic.
Ca scrie e una, ca il injura e alta dar toate culmineaza cu faptul ca el e platit de Voiculescu.
Felix the cat, e cel care plateste multi ziaristi sa-so faca meseria dar cum naiba sa fii un bun ziarist cand trebuie sa injuri presedintele si prim ministrul la foc automat. N-o fi Base vreun sfant dar e de 10 ori mai bun decat Iliescu si de 50 de ori decat ar fi fost vreodata Geoana sau Nastase.
Se mai intreaba unii de ce dispare presa scrisa, pai dispare pentru ca libertatea s-a mutat cu arme si bagaje pe internet.Aici poti sa scrii liber si poti sa nu te temi de nimic.
joi, 26 august 2010
marți, 24 august 2010
Flexul care ma dispera
Daca as avea puterea sa interzic ceva as interzice flexul sau polizorul unghiular dupa termenul oficial.
Ma trezesc in zgomote puternice de flex, desi stau in camp deschis si am abia vreo patru vecini, e indeajuns. Prin rotatie e cate unul care la 7 sau 8 dimineata taie ceva, polizeaza ceva.
Sar din pat ca si cum n-am dormit, am un car de draci.
Ajung la birou unde am flex in santierul din spate si flex in curtea din stanga. Astia cel putin o ard in flexuri zi de zi, ora de ora.
Cat de liniste ar fi daca n-ar exista flexuri ???
Multa liniste.
Ma trezesc in zgomote puternice de flex, desi stau in camp deschis si am abia vreo patru vecini, e indeajuns. Prin rotatie e cate unul care la 7 sau 8 dimineata taie ceva, polizeaza ceva.
Sar din pat ca si cum n-am dormit, am un car de draci.
Ajung la birou unde am flex in santierul din spate si flex in curtea din stanga. Astia cel putin o ard in flexuri zi de zi, ora de ora.
Cat de liniste ar fi daca n-ar exista flexuri ???
Multa liniste.
luni, 23 august 2010
Colibri de Romania
O prietena mi-a atras atentia ca e vorba de 'fluturele molie' care seamana perfect cu colibri, atat la zbor cat si la modul de hranire.
Deci, fluture molie m-ai pacalit.
Deci, fluture molie m-ai pacalit.
miercuri, 11 august 2010
Pasarea colibri in Romania
Aseara am iesit pe terasa si am vazut o pare colibri.
Se invartea in jurul florilor agatate de peretii casei si colecta cu o trompa f mica necatrul din flori.
Am stat nemiscat cam 1 minut si am admirat-o in toata splendoarea.
E foarte mica, cred ca are 3-4 cm si zboara extrem de repede.
A plecat pentru un minut dar s-a intors si am privit-o fermecat.
E un spectacol minunat, mai ales ca nu mai vazusem niciodata asa ceva pana acum.
Noroc ca am sistem de supraveghere video al casei ca nu ma credea sotia, a trebuit sa-i arat pe monitor inregistrarea.
Nu se vedea prea bine pentru ca era intuneric dar se vede.
Se invartea in jurul florilor agatate de peretii casei si colecta cu o trompa f mica necatrul din flori.
Am stat nemiscat cam 1 minut si am admirat-o in toata splendoarea.
E foarte mica, cred ca are 3-4 cm si zboara extrem de repede.
A plecat pentru un minut dar s-a intors si am privit-o fermecat.
E un spectacol minunat, mai ales ca nu mai vazusem niciodata asa ceva pana acum.
Noroc ca am sistem de supraveghere video al casei ca nu ma credea sotia, a trebuit sa-i arat pe monitor inregistrarea.
Nu se vedea prea bine pentru ca era intuneric dar se vede.
luni, 9 august 2010
Ce-ar fi daca o luna nimeni n-ar fura in Romania
Stateam la stop si mi-a venit in cap intrebarea asta :
"ce-ar fi daca in Romania nimeni n-ar fura timp de o luna ?".
Da.
Oare ce s-ar intampla ?
Cred ca ar fi un mare haos.
Mecanismele de furt puse in asteptare ar da peste cap toata tara.
Ar ramane medicamete pe stoc.Tone.
Preotii nu si-ar mai plati rata la Mercedes.
Doctorii ar intra in colaps, mai ales cei care fac zeci de mii de euro din spagi.
Benzinariile ar vinde cu 30% mai putin combustibul, cel pe care soferii il fura in canistre.
Mii de firme ar plati brusc sume mari ca impozite si taxe la buget.
Somajul ar scadea dramatic odata cu intrea in legalitatea angajatilor platiti la negru.
S-ar anula o mare parte din licitatii pentru ca preturile oferite ar fi mult prea mici si deci suspecte de dumping.
O mare parte din proiectele europene ar fi puse pe butuci, in realitatea s-ar recunoaste ca banii sunt spalati si nu contribuie la nimic altceva.
Sanatatea populatiei s-ar imbunatati simtitor, alcoolul s-ar vinde in cantitati mici fiind impozitat corect, tigarile de contrabanda ar disparea si s-ar fuma mai putin.
Ferari ar inchide reprezentanta din Romania si ar anula toate comenzile existente pentru ca doritorii nu vor mai avea banii furati din evitarea fiscalitatii.
Profesorii ar cere si ar primi o crestere de 100% la salariu.
Doctorii ar cere si ar primi o crestere de 150% din salariu.
Copiii ar merge la scoli pentru ca asitenta sociala i-ar sprijini.
Bursele i-ar ajuta ca cei mai buni sa studieze oriunde isi doresc in lume.
Pensioanrii ar avea un trai linistit.
Va urma.
"ce-ar fi daca in Romania nimeni n-ar fura timp de o luna ?".
Da.
Oare ce s-ar intampla ?
Cred ca ar fi un mare haos.
Mecanismele de furt puse in asteptare ar da peste cap toata tara.
Ar ramane medicamete pe stoc.Tone.
Preotii nu si-ar mai plati rata la Mercedes.
Doctorii ar intra in colaps, mai ales cei care fac zeci de mii de euro din spagi.
Benzinariile ar vinde cu 30% mai putin combustibul, cel pe care soferii il fura in canistre.
Mii de firme ar plati brusc sume mari ca impozite si taxe la buget.
Somajul ar scadea dramatic odata cu intrea in legalitatea angajatilor platiti la negru.
S-ar anula o mare parte din licitatii pentru ca preturile oferite ar fi mult prea mici si deci suspecte de dumping.
O mare parte din proiectele europene ar fi puse pe butuci, in realitatea s-ar recunoaste ca banii sunt spalati si nu contribuie la nimic altceva.
Sanatatea populatiei s-ar imbunatati simtitor, alcoolul s-ar vinde in cantitati mici fiind impozitat corect, tigarile de contrabanda ar disparea si s-ar fuma mai putin.
Ferari ar inchide reprezentanta din Romania si ar anula toate comenzile existente pentru ca doritorii nu vor mai avea banii furati din evitarea fiscalitatii.
Profesorii ar cere si ar primi o crestere de 100% la salariu.
Doctorii ar cere si ar primi o crestere de 150% din salariu.
Copiii ar merge la scoli pentru ca asitenta sociala i-ar sprijini.
Bursele i-ar ajuta ca cei mai buni sa studieze oriunde isi doresc in lume.
Pensioanrii ar avea un trai linistit.
Va urma.
vineri, 6 august 2010
De ce nu e Boc electrician de forta ?
http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/reportaj/cei-10-pe-care-curentul-nu-i-lasa-reci-195798.html
Pentru ca pe langa ce fac baietii astia el e un biet prim ministru care nu are curajul sa se ridice in picioare.
Pentru ca pe langa ce fac baietii astia el e un biet prim ministru care nu are curajul sa se ridice in picioare.
joi, 5 august 2010
De ce nu e Boc bariton
Cand iti alegi in viata drumul te uiti in oglinda si-ti spui "da, asta pot sa fac".
Pot sa stau in fata unei sali pline si sa-mi cant partitura, pot sa conduc 1000 de kilometri transportand 30 de tone de marfa, pot sa ma urc pe stalpul de electricitate si sa repar firele defecte, pot sa operez pe cord deschis, pot sa curat gunoiul de pe strazi in fiecare dimineata, pot sa trec prin furtuna 300 de pasageri pana la aeroportul de destinatie, pot sa ridic cu macarau pe care lucrez zeci de tone de fier, pot sa ar hectare de pamant zilnic, pot sa vin in fata elevilor mei si sa le predau tainele matematicii.
Daca poti sa faci ce ti-ai propus si daca prin asta cei din jurul tau te apreciaza atunci esti bine.
Daca te cheama Emil Boc si te-ai facut premierul Romaniei dar tremuri ingrozitor de frica atunci cand trebuie sa concediezi 300.000 de bugetari ca sa salvezi 22 de milioane de romani atunci insemna ca ti-ai gresit alegerea.
Daca ti-e frica sa tai in carne vie si te apuca transpiratiile cand trebuie sa semnezi acte importante atunci poate ar fi bine sa te intorci la coasa.
Am vazut ca te pricepi binisor la cosit in plus ai avea si mai putina responsabilitate.
A trecut vrea lasitatilor, a sosit clipa deciziilor.
Pot sa stau in fata unei sali pline si sa-mi cant partitura, pot sa conduc 1000 de kilometri transportand 30 de tone de marfa, pot sa ma urc pe stalpul de electricitate si sa repar firele defecte, pot sa operez pe cord deschis, pot sa curat gunoiul de pe strazi in fiecare dimineata, pot sa trec prin furtuna 300 de pasageri pana la aeroportul de destinatie, pot sa ridic cu macarau pe care lucrez zeci de tone de fier, pot sa ar hectare de pamant zilnic, pot sa vin in fata elevilor mei si sa le predau tainele matematicii.
Daca poti sa faci ce ti-ai propus si daca prin asta cei din jurul tau te apreciaza atunci esti bine.
Daca te cheama Emil Boc si te-ai facut premierul Romaniei dar tremuri ingrozitor de frica atunci cand trebuie sa concediezi 300.000 de bugetari ca sa salvezi 22 de milioane de romani atunci insemna ca ti-ai gresit alegerea.
Daca ti-e frica sa tai in carne vie si te apuca transpiratiile cand trebuie sa semnezi acte importante atunci poate ar fi bine sa te intorci la coasa.
Am vazut ca te pricepi binisor la cosit in plus ai avea si mai putina responsabilitate.
A trecut vrea lasitatilor, a sosit clipa deciziilor.
joi, 29 iulie 2010
marți, 27 iulie 2010
Egoistul.
Piesa "Egoistul", regizata si jucata magistral in rol principal de Radu Beligan, la cei 92 de ani ai sai, este pentru mine o dovada ca inca avem speranta, ca societatea asta murdara, dezechilibrata, plina de laturi mondene si scandaluri mediatice inca rezista. E adevarat, in umbra, in soapta,discrecta dar exista.
Sa joci la 92 de ani o pisa de teatru de doua ore este exemplul sublim al identitatii romanului adevarat. Cati or mai fi ei, cateva sute poate cateva mii.
Uneori poti fi mandru de faptul ca esti roman.
Sa joci la 92 de ani o pisa de teatru de doua ore este exemplul sublim al identitatii romanului adevarat. Cati or mai fi ei, cateva sute poate cateva mii.
Uneori poti fi mandru de faptul ca esti roman.
vineri, 23 iulie 2010
Treceti batalioane romane Carpatii
Laszlo Tokes a declarat ca vrea un Kosovo in Transilvania.
Nu stiu de ce dar un fior mi-a rascolit sufletul, o durere adanca m-a incercat pret de cateva secunde. A fost durerea celor care stiu ca a fi roman insemna si istorie nu doar prezent.
Nu sunt nationalist mai mult decat trebuie sa fiu, nu sunt xenofob si cred cu tarie ca viitorul e al tolerantei si echilibrului.
Sa vii in 2010 cu astfel de declaratii iresponsabile este un gest absolut sinucigas. Ma ingrozeste faptul ca aceste declaratii sunt facute de un vicepresedinte al Parlamentul European, eurodeputat al statului Romania. Tampenia vorbei aruncate din varful limbii este atat de profunda incat poate fi declarata fara a gresi axioma prostiei unguresti. Aceste doua judete sasesti nu se pot sustine economic singure, ar muri de foame in mai putin de 6 luni de independenta. Ungaria mare este o utopie, cel putin in actual context socio-economic.
Bunicul meu a luptat in al doilea razboi mondial.Fiul lui, tatal meu, m-a invatat ca Ardealul este pamant romanesc si ca sangele roamanesc varsat nu trebuie uitat. Si fiul meu va invata de la mine acelasi lucru.
Nu stiu de ce dar in timp ce scriu am lacrimi in ochi. Cred ca ma opresc aici.
Nu stiu de ce dar un fior mi-a rascolit sufletul, o durere adanca m-a incercat pret de cateva secunde. A fost durerea celor care stiu ca a fi roman insemna si istorie nu doar prezent.
Nu sunt nationalist mai mult decat trebuie sa fiu, nu sunt xenofob si cred cu tarie ca viitorul e al tolerantei si echilibrului.
Sa vii in 2010 cu astfel de declaratii iresponsabile este un gest absolut sinucigas. Ma ingrozeste faptul ca aceste declaratii sunt facute de un vicepresedinte al Parlamentul European, eurodeputat al statului Romania. Tampenia vorbei aruncate din varful limbii este atat de profunda incat poate fi declarata fara a gresi axioma prostiei unguresti. Aceste doua judete sasesti nu se pot sustine economic singure, ar muri de foame in mai putin de 6 luni de independenta. Ungaria mare este o utopie, cel putin in actual context socio-economic.
Bunicul meu a luptat in al doilea razboi mondial.Fiul lui, tatal meu, m-a invatat ca Ardealul este pamant romanesc si ca sangele roamanesc varsat nu trebuie uitat. Si fiul meu va invata de la mine acelasi lucru.
Nu stiu de ce dar in timp ce scriu am lacrimi in ochi. Cred ca ma opresc aici.
miercuri, 21 iulie 2010
joi, 15 iulie 2010
Natura moarta.Foarte moarta.
Treci mereu pe langa ei.
Pe langa stalpii de lumina ai strazilor noastre mizarabile.
Functia de iluminat a devenit secundara, acum stalpii sunt folosii pentru orice altceva.
Fire de telefon, de internet, retele de cartier, camere de luat vederi, acumulatori, prize etc.
Sunt zeci de metri de cabluri incolaciti in jurul fiecarui stalp din Bucuresti.
Peisajul a devenit sinistru, din cauza miilor de cabluri nici cerul nu se mai vede.
Urat.Urat.Urat.
luni, 12 iulie 2010
Discutii politice la firul ierbii
Acum vreo doua zile vorbeam cu o soparla aciuata la mine in curte.
Era cumva nemultumita de noul statut capatat in randul animalelor.
De vina, zice ea, e unul Boc.
vineri, 2 iulie 2010
Eu fata in fata cu evaziunea
Am fost acum doua zile la o reprezentanta auto foarte mare din Bucuresti.
A trebuit sa astept o ora pentru a-mi fi verificata masina.ITP.
La barul din interior am consumat un sendvici si o cafea expreso.
Scumpe. 13 ron.
Bon fiscal n-am primit.
Nici eu, nici altii care au comandat dupa mine.
Avea baiatul ala care servea o asa larghete in gesturi si era atat de relaxat incat pentru cateva momente m-am gandit daca nu cumva bonul fiscal e o himera, o irealitate.
Care fiscalitate ?
Care legi ?
A trebuit sa astept o ora pentru a-mi fi verificata masina.ITP.
La barul din interior am consumat un sendvici si o cafea expreso.
Scumpe. 13 ron.
Bon fiscal n-am primit.
Nici eu, nici altii care au comandat dupa mine.
Avea baiatul ala care servea o asa larghete in gesturi si era atat de relaxat incat pentru cateva momente m-am gandit daca nu cumva bonul fiscal e o himera, o irealitate.
Care fiscalitate ?
Care legi ?
luni, 28 iunie 2010
Satul din vis
In satul asta nimic nu mergea ca lumea. Toate sticlele erau ciobite, scaunele aveau trei picioare, gardurile aveau scanduri lipsa, pretii caselor aveau crapaturi cat pumnul, prin acoperisuri ploua mai mereu. Locuitorii satului parea sa nu vada aceste defecte, pareau multumiti de lumea in care traiau.
Ultimul locuitor al satului care incercase sa repare ceva a disparut cu multi ani in urma. Tampitul se apucase sa puna picioare scaunelor, sa-si puna scandurile lipsa in gard, sa-si repare tiglele pe casa. Muncise cateva luni pe ascuns, nimeni nu-l obesrvase. Nici nu prea aveau cum, de la birtul din sat era cam greu sa vezi ceva pana in capatul satului unde nemernicul isi facea de lucru. Dupa ce vecinii l-au dibuit n-a mai fost chip sa traiasca in sat. Era si greu dupa ce cativa barbati i-au smuls scandurile din gard, i-au spart tiglele de pe casa si i-au crapat peretii cu toporul. A plecat si dus a fost.
Viata a revenit la normal in satul uitat de lume pana in ziua in care micul parau care traversa satul s-a umflat teribil in numai cateva ore. Intr-o singura noapte, printre tunete si fulgere, satul a fost inundat, putinele animale ale satenilor luate de apa. Jumate din case s-au prabusit. Dupa clipele de groaza traite oamenii au realizat ca trebuie sa faca ceva, sa schimbe ceva. Pentru prima oara s-au auzit in sat idei, idei noi. S-a decis ca matca raului sa fie deviata, casele sa fie intarite, sa se sape santuri de scurgere a apei. Cand totul parea aranjat s-a intamplat ca unii au inceput sa carteasca, ca ei nu pot sa muncesca, ca locuinta lor e pe deal si nu au de ce sa participe la sapatul santurilor. S-au certat mult timp. La o concluzie nu au ajuns nicicum.
Aveau casele si acareturile de mai multe generatii si uitasera cum e sa muncesti. Somnul si bautura erau reguli nescrise in acesta comunitate.In cele din urma s-a renntat la orice activitate, fiecare sa se descurce cum poate. S-a mai hotarat o sedinta extraordinara a batranilor satului la birtul din sat. Acolo se va decide cine si ce va face.
Ultimul locuitor al satului care incercase sa repare ceva a disparut cu multi ani in urma. Tampitul se apucase sa puna picioare scaunelor, sa-si puna scandurile lipsa in gard, sa-si repare tiglele pe casa. Muncise cateva luni pe ascuns, nimeni nu-l obesrvase. Nici nu prea aveau cum, de la birtul din sat era cam greu sa vezi ceva pana in capatul satului unde nemernicul isi facea de lucru. Dupa ce vecinii l-au dibuit n-a mai fost chip sa traiasca in sat. Era si greu dupa ce cativa barbati i-au smuls scandurile din gard, i-au spart tiglele de pe casa si i-au crapat peretii cu toporul. A plecat si dus a fost.
Viata a revenit la normal in satul uitat de lume pana in ziua in care micul parau care traversa satul s-a umflat teribil in numai cateva ore. Intr-o singura noapte, printre tunete si fulgere, satul a fost inundat, putinele animale ale satenilor luate de apa. Jumate din case s-au prabusit. Dupa clipele de groaza traite oamenii au realizat ca trebuie sa faca ceva, sa schimbe ceva. Pentru prima oara s-au auzit in sat idei, idei noi. S-a decis ca matca raului sa fie deviata, casele sa fie intarite, sa se sape santuri de scurgere a apei. Cand totul parea aranjat s-a intamplat ca unii au inceput sa carteasca, ca ei nu pot sa muncesca, ca locuinta lor e pe deal si nu au de ce sa participe la sapatul santurilor. S-au certat mult timp. La o concluzie nu au ajuns nicicum.
Aveau casele si acareturile de mai multe generatii si uitasera cum e sa muncesti. Somnul si bautura erau reguli nescrise in acesta comunitate.In cele din urma s-a renntat la orice activitate, fiecare sa se descurce cum poate. S-a mai hotarat o sedinta extraordinara a batranilor satului la birtul din sat. Acolo se va decide cine si ce va face.
vineri, 25 iunie 2010
Cand cocorii nu se duc la culcare
Mlastina in care ne traim zilele nu miroase alfel azi. Aceeasi putoare insoportabila se simte in aerul baltii, aceleasi cadavre putrezite inconjurate de alge plutesc in liniste. Broastele sunt fericite. De ce n-ar fi ? E o zi ca oricare alta, parca putin mai inorata de dimineata. Cocorii dau obisnuitul ocol al baltii in cautarea prazii. Din malul adanc al apei rasar periodic serpii de apa, fapturi ciudate si tacute. Pestii parca nici nu conteaza in economia generala a baltii. Nu au nimic de spus, foarte rar cate unul mai sare peste luciul apei. In liniste. Vor doar sa fie lasati in pace sa fure planctonul apei, sa traiasca bine.
Peste toti domneste broasca testoasa, a carei carapace tare ca piatra o face stapana baltii. Toata suflarea baltii o banuieste de toate relele intamplate la trecerea fiecarei zile. Nu poate sa ploua putin afara ca broastele, pestii, serpii o considera vinovata de acest fenomen neplacut. Mai mult, ieri a fost un intreg scandal legat de fulgerul care a lovit apa ucigand vreo trei sute de locuitori nevinovati. Daca n-ar avea carapacea asta broastele ar putea sa-si puna in fruntea baltii propriul reprezentant, broscoiul roz cu ochi albasti. E clar pentru toate broastele baltii ca, el, broscoiul roz trebuie sa conduca balta. A fost un semn inca de cand s-a nascut roz si nu verde ca toate brostele obisnuite. Si cand ochii albastii s-au conturat a fost o revelatie, el e. Noi avem ochii negri el albasti, ca cerul de vara. Si au fost cat pe ce sa reusesca. Dupa o furtuna puternica testoasa a disparut pentru o noapte si toata suflarea baltii a crezut ca i-a parasit, ca pleaca din mlastina plina de atata raspundere. Adevarul este ca e greu sa lupti impotriva tuturor. Broscoiul roz s-a bucurat, a multumit tuturor.Pana si serpilor le-a multumit desi mai degraba i-ar fi omorat pe toti, pe loc. Cu pestii a fost mai greu. Astia astepatu cuminti multumiri, aprecieri si eventaul un post de vicepresedinte al baltii.
In mijlocul bucuriei, de nicaieri a aparut carapacea broastei testoase.Din ea si-a scos capul urat, lipsit de par si cu ochii aproape inchisi testoasa. Stupoare. In clipa urmatoarea broscoiului roz i-au trecut prin minte toate lucrurile pe care le-ar fi putut face ca stapan al baltii. A fost presdinte pentru o noapte. Miliardul de broaste a oracait. Serpii s-au ascuns in malul adanc. Pestii au plecat cu capul in jos si coada in sus.
Dintr-un motiv straniu sufletul imputit al baltii a rasuflat usurat. Avea si balta propria ei personalitate. Chiar asa sa fie condusa de raioasele astea de broaste..?
Nu s-a aflat unde si de ce a disparut testoasa. S-a banuit ca a fost o miscare strategica.
Doar testoasa e de vina pentru toate cate se intampla.
A fost doar inceputul unei lungi lupte pentru stapanirea baltii.
Cu orice pret, chiar daca-ar seca si ultima picatura si ar muri cu totii. Testoasa plesuva cu ochii cracanati trebuia sa plece.
Peste toti domneste broasca testoasa, a carei carapace tare ca piatra o face stapana baltii. Toata suflarea baltii o banuieste de toate relele intamplate la trecerea fiecarei zile. Nu poate sa ploua putin afara ca broastele, pestii, serpii o considera vinovata de acest fenomen neplacut. Mai mult, ieri a fost un intreg scandal legat de fulgerul care a lovit apa ucigand vreo trei sute de locuitori nevinovati. Daca n-ar avea carapacea asta broastele ar putea sa-si puna in fruntea baltii propriul reprezentant, broscoiul roz cu ochi albasti. E clar pentru toate broastele baltii ca, el, broscoiul roz trebuie sa conduca balta. A fost un semn inca de cand s-a nascut roz si nu verde ca toate brostele obisnuite. Si cand ochii albastii s-au conturat a fost o revelatie, el e. Noi avem ochii negri el albasti, ca cerul de vara. Si au fost cat pe ce sa reusesca. Dupa o furtuna puternica testoasa a disparut pentru o noapte si toata suflarea baltii a crezut ca i-a parasit, ca pleaca din mlastina plina de atata raspundere. Adevarul este ca e greu sa lupti impotriva tuturor. Broscoiul roz s-a bucurat, a multumit tuturor.Pana si serpilor le-a multumit desi mai degraba i-ar fi omorat pe toti, pe loc. Cu pestii a fost mai greu. Astia astepatu cuminti multumiri, aprecieri si eventaul un post de vicepresedinte al baltii.
In mijlocul bucuriei, de nicaieri a aparut carapacea broastei testoase.Din ea si-a scos capul urat, lipsit de par si cu ochii aproape inchisi testoasa. Stupoare. In clipa urmatoarea broscoiului roz i-au trecut prin minte toate lucrurile pe care le-ar fi putut face ca stapan al baltii. A fost presdinte pentru o noapte. Miliardul de broaste a oracait. Serpii s-au ascuns in malul adanc. Pestii au plecat cu capul in jos si coada in sus.
Dintr-un motiv straniu sufletul imputit al baltii a rasuflat usurat. Avea si balta propria ei personalitate. Chiar asa sa fie condusa de raioasele astea de broaste..?
Nu s-a aflat unde si de ce a disparut testoasa. S-a banuit ca a fost o miscare strategica.
Doar testoasa e de vina pentru toate cate se intampla.
A fost doar inceputul unei lungi lupte pentru stapanirea baltii.
Cu orice pret, chiar daca-ar seca si ultima picatura si ar muri cu totii. Testoasa plesuva cu ochii cracanati trebuia sa plece.
miercuri, 23 iunie 2010
luni, 14 iunie 2010
Sa mori impuscat ca un animal salbatic
Am avut placuta ocazie sa particip la lansarea oficiala a unei carti foarte importante pentru trecutul si viitorul politic romanesc.
Autorul ei, un ziarist curajos si ambitios, are meritul de a refuza minciuna.
Grigore Cartianu este autorul cartii "Sfarsitul Ceausestilor". O carte importanta prin modul in care a fost construita. Nu are pretentia unui document istoric, nici macar nu-si aroga pretentii de lirism grandios. Este exact ce trebuie sa fie, un obstacol in calea uitarii.
Destinatia clara a cartii sunt masele. Prin acest lucru Grigore Cartianu si-a propus o cat mai mare dispersie a cartii in randul populatiei. Pretul cartii este foarte mic tocami in sprijinul ideii anterioare.
Bravo Grigore Cartianu.
E nevoie de oameni curajosi. Au ramas tot mai putini.
vineri, 11 iunie 2010
Sfarsitul nu-i aici
Desi se propovaduieste sfarsitul, dezastrul, foametea si moartea, am certitudinea ca sfarsitul nu-i aici.
Cineva spunea "Romania e o tara atat de norocoasa incat aproape ca nu are nevoie de politicieni"
Se pare ca desi dinspre Camera Deputatilor si Senat curg valuri de prostie si ipocrizie, Romania se incapataneaza sa reziste.
Un prost, un depuatat prost, spunea la un post de televiziune ca 'este cea mai grava criza din istoria Roamniei'.
Probabil ca pentru el 1907 este numarul de centimetri cubi de la motorul pe care tocmai si l-a achizitionat cu 20.000 de euro. Probabil ca ,"Descult" a lui Zaharia Stancu, este pentru prostii astia de politicieni o carte despre noua moda de primavara-vara, colectia designerului "Stancu Z-et".
Au fost vremuri cand mii de oameni mureau de foame in tara asta, cand se fierbea iarba de pe marginea drumului. Scaderea salariilor si pensiilor nu e atat degrava pe cat se arata in masmedia. Probabil ca pensionarii ar fi trebuit iertati. Prabil ca se puteau lua masuri mai bune dar realitatea e ca traim mult mai bine dacat ne permitem.
Si nu muncim aproape deloc, stau campurile nelucrate, cresc ciulinii de doi metri inaltime pe campurile nearate si noi ne plangem ca murim de foame.
Povestea lui Creanga inca e de actualitate.
"muieti-s posmagii ?"
Cineva spunea "Romania e o tara atat de norocoasa incat aproape ca nu are nevoie de politicieni"
Se pare ca desi dinspre Camera Deputatilor si Senat curg valuri de prostie si ipocrizie, Romania se incapataneaza sa reziste.
Un prost, un depuatat prost, spunea la un post de televiziune ca 'este cea mai grava criza din istoria Roamniei'.
Probabil ca pentru el 1907 este numarul de centimetri cubi de la motorul pe care tocmai si l-a achizitionat cu 20.000 de euro. Probabil ca ,"Descult" a lui Zaharia Stancu, este pentru prostii astia de politicieni o carte despre noua moda de primavara-vara, colectia designerului "Stancu Z-et".
Au fost vremuri cand mii de oameni mureau de foame in tara asta, cand se fierbea iarba de pe marginea drumului. Scaderea salariilor si pensiilor nu e atat degrava pe cat se arata in masmedia. Probabil ca pensionarii ar fi trebuit iertati. Prabil ca se puteau lua masuri mai bune dar realitatea e ca traim mult mai bine dacat ne permitem.
Si nu muncim aproape deloc, stau campurile nelucrate, cresc ciulinii de doi metri inaltime pe campurile nearate si noi ne plangem ca murim de foame.
Povestea lui Creanga inca e de actualitate.
"muieti-s posmagii ?"
vineri, 4 iunie 2010
Duhovnicul de la miezul noptii
Daca ar fi trebuit sa aleg intre 100 de titluri ale unei emisiuni pentru canalul religios "Trinitas TV" probabil ca "Duhovnicul de la miezul noptii" ar fi fost pe ultimul loc.
Cred ca parintele moderator e un mare admirator al mult mai celebrului "Midnight Caller". M-am simtit putin ciudat in cele cateva minute in care am urmarit cateva conversatii cu telespectatorii. Se abordau teme grele, de genul "decodarea genomului uman", "liberul arbitru" etc.
Mereu am criticat biserica ortodoxa pentru lipsa de flexibilitate si pentru lipsa deschiderii spre nou, spre realitate. "Duhovnicul de la miezul noptii" pare a fi un pas in fata, e altceva. Nu imi place ideea emisiunii , nu imi place nici titlul dar apreciez ca se incearca o iesire din sablonul compact, sterp si static al teologiei traditionaliste.
La Trinitas Tv ma mai uit din cand in cand, cateva minute, pentru ca sper sa-l revad pe parintele preot caruia i-am dat 800 ron la o nunta. Fara chitanta, in liniste si pace. L-am apucat intr-o zi, intamplator pe acest canal si mi-a sclipit luminita. In calitatea mea de nas am fost 'executat' de toti banii, in plus s-a mai facut si o donatie in obiecte catre biserica de catre mireasa. Imi place mult sa-l vad pe parintele profesor vorbind despre: pacate, iertare, iubire, intelegere, Dumnezeu, diavol, misticism. Mai ales cand imi amintesc cum eram intrebat in strana, duios , 'cati bani aveti acolo ?' si apoi mi-au mai cerut ceva si pentru cor.Combinatia standard in astfel de cazuri.
Sa nu furi.
Da, parinte profesor, da, sa nu furi. Sa ceri, asa de la obraz, in strana bisericii, fara jena !
Si evaziunea fiscala e considerata a fi pacat.
Oare ce parere o avea duhovnicul de la miezul noptii despre spaga din sistem, de evaziunea fiscala crasa pe care o tolereaza biserica ?
Cred ca parintele moderator e un mare admirator al mult mai celebrului "Midnight Caller". M-am simtit putin ciudat in cele cateva minute in care am urmarit cateva conversatii cu telespectatorii. Se abordau teme grele, de genul "decodarea genomului uman", "liberul arbitru" etc.
Mereu am criticat biserica ortodoxa pentru lipsa de flexibilitate si pentru lipsa deschiderii spre nou, spre realitate. "Duhovnicul de la miezul noptii" pare a fi un pas in fata, e altceva. Nu imi place ideea emisiunii , nu imi place nici titlul dar apreciez ca se incearca o iesire din sablonul compact, sterp si static al teologiei traditionaliste.
La Trinitas Tv ma mai uit din cand in cand, cateva minute, pentru ca sper sa-l revad pe parintele preot caruia i-am dat 800 ron la o nunta. Fara chitanta, in liniste si pace. L-am apucat intr-o zi, intamplator pe acest canal si mi-a sclipit luminita. In calitatea mea de nas am fost 'executat' de toti banii, in plus s-a mai facut si o donatie in obiecte catre biserica de catre mireasa. Imi place mult sa-l vad pe parintele profesor vorbind despre: pacate, iertare, iubire, intelegere, Dumnezeu, diavol, misticism. Mai ales cand imi amintesc cum eram intrebat in strana, duios , 'cati bani aveti acolo ?' si apoi mi-au mai cerut ceva si pentru cor.Combinatia standard in astfel de cazuri.
Sa nu furi.
Da, parinte profesor, da, sa nu furi. Sa ceri, asa de la obraz, in strana bisericii, fara jena !
Si evaziunea fiscala e considerata a fi pacat.
Oare ce parere o avea duhovnicul de la miezul noptii despre spaga din sistem, de evaziunea fiscala crasa pe care o tolereaza biserica ?
vineri, 28 mai 2010
Bancile si start up-urile
Ma gandesc sa-mi deschid un business mic.
Am vreo 7000 de euro si as putea sa incep cu astia.Totusi calculele hartiei imi arata ca am sanse mari sa fac afacerea asta daca investesc 12-13000 de euro.
Chestiuni economice.
Caut pe net credite pentru start up-uri.
Gasesc vreo doua banci care parca ar da.
Prima e CEC. Ma prezint la ei le spun despre ce e vorba.
" Nu se poate, noi finantam start up-uri in cel mai fericit caz dupa 6 luni de activitate"
Zic, pai ala nu mai e star up ala e business in desfasurare.
E riscant imi zice functionarul.
Ce naiba e riscant ? Pentru 6000-7000 de euro, ce riscati asa de mult ?
Nu ne lasa BNR-ul, avem norme.
Ma duc la banca Crpatica.
Este ca nu stiati ca avem banca Carpatica ?
Ce neaos romanesc suna... Carpatica. Ai spune ca banca asta moare sa ajute romanii, acesti bravi locuitori ai spatiului Carpato Danubiano Pontic"
Directoarea m-a intampinat cu un aer bulbucat de era sa cad de pe scaun. Pentru o clipa am crezut ca e Fiona lui Shrek, numai ca mult mai batrana.
In birou ii spun ce vreau sa fac. Neincrederea se citeste in ochii mari de broasca.
Graieste : 'da' un gaj imobiliar aveti ?"
Nu am si oricum nu as gaja un imobil pentru 7000-8000 de euro.
Pai atunci ce cautati aici ?
Caut ce a scris cineva pe pagina D-voastra de net in dreptul 'prima ta afacere', caut conditii flexibile de garantare, caut dobanzi avantajoase, caut un partener de business.
S-a uitat la mine si am avut impresia ca a vrut sa spuna ca situl bancii a fost hakerit si ca informatiile sunt postate de un haker contabil care a vrut sa faca misto de clientii bancii. Totusi se abtine si incepe discursul cu riscul asumat de banca. In momentul ala mi-a venit in minte o scena din filmul ' Catch me if you can' cand tatal lui 'Di Caprio cere un cerdit de la banca si functionarul ii spune ca nu se poate, ca e riscant pentru banca. Batranul ii raspunde, "ce riscuri... voi sunteti lumea, ce riscuri ?"
Am sarjat putin pe teme economice.Am rugat-o sa caute pe wichipedia definitia termenului star up si sa consulte graficul atasat unde prima partea a afacerii e denimita "valey of death'.
La final i-am spus ' bine ca ati dat 'jdemii de credite de nevoi personale cu buletinul, ati finantat specula cu terenuri si ati dat credite pentru case care acum valoreaza 30% din valoarea creditata....si nu v-ati asumat riscuri...!!!
Cand sa sprijiniti afecrile mici va kk pe voi de frica.
Mai stiu pe cineva care are un start up viabil dar i-am spus sa se linisteasaca.
Poate in alta tara sa conteze finantarea clasei mijlocii.
La noi se finanteaza Audi Q7, terenuri supra evaluate, yahturi, Fearri.
Bine ca avem sute ade agentii bancare, pe fiecare strada gasesti douazeci.
Le-as putea asemana cu coralii marilor calde, frumos colorati, filtrand zi si noapte planctonul hranitor si plutind neabatut in briza oceanului.
Romania te urasc.
Ceva din spritul CARPATIN
Am vreo 7000 de euro si as putea sa incep cu astia.Totusi calculele hartiei imi arata ca am sanse mari sa fac afacerea asta daca investesc 12-13000 de euro.
Chestiuni economice.
Caut pe net credite pentru start up-uri.
Gasesc vreo doua banci care parca ar da.
Prima e CEC. Ma prezint la ei le spun despre ce e vorba.
" Nu se poate, noi finantam start up-uri in cel mai fericit caz dupa 6 luni de activitate"
Zic, pai ala nu mai e star up ala e business in desfasurare.
E riscant imi zice functionarul.
Ce naiba e riscant ? Pentru 6000-7000 de euro, ce riscati asa de mult ?
Nu ne lasa BNR-ul, avem norme.
Ma duc la banca Crpatica.
Este ca nu stiati ca avem banca Carpatica ?
Ce neaos romanesc suna... Carpatica. Ai spune ca banca asta moare sa ajute romanii, acesti bravi locuitori ai spatiului Carpato Danubiano Pontic"
Directoarea m-a intampinat cu un aer bulbucat de era sa cad de pe scaun. Pentru o clipa am crezut ca e Fiona lui Shrek, numai ca mult mai batrana.
In birou ii spun ce vreau sa fac. Neincrederea se citeste in ochii mari de broasca.
Graieste : 'da' un gaj imobiliar aveti ?"
Nu am si oricum nu as gaja un imobil pentru 7000-8000 de euro.
Pai atunci ce cautati aici ?
Caut ce a scris cineva pe pagina D-voastra de net in dreptul 'prima ta afacere', caut conditii flexibile de garantare, caut dobanzi avantajoase, caut un partener de business.
S-a uitat la mine si am avut impresia ca a vrut sa spuna ca situl bancii a fost hakerit si ca informatiile sunt postate de un haker contabil care a vrut sa faca misto de clientii bancii. Totusi se abtine si incepe discursul cu riscul asumat de banca. In momentul ala mi-a venit in minte o scena din filmul ' Catch me if you can' cand tatal lui 'Di Caprio cere un cerdit de la banca si functionarul ii spune ca nu se poate, ca e riscant pentru banca. Batranul ii raspunde, "ce riscuri... voi sunteti lumea, ce riscuri ?"
Am sarjat putin pe teme economice.Am rugat-o sa caute pe wichipedia definitia termenului star up si sa consulte graficul atasat unde prima partea a afacerii e denimita "valey of death'.
La final i-am spus ' bine ca ati dat 'jdemii de credite de nevoi personale cu buletinul, ati finantat specula cu terenuri si ati dat credite pentru case care acum valoreaza 30% din valoarea creditata....si nu v-ati asumat riscuri...!!!
Cand sa sprijiniti afecrile mici va kk pe voi de frica.
Mai stiu pe cineva care are un start up viabil dar i-am spus sa se linisteasaca.
Poate in alta tara sa conteze finantarea clasei mijlocii.
La noi se finanteaza Audi Q7, terenuri supra evaluate, yahturi, Fearri.
Bine ca avem sute ade agentii bancare, pe fiecare strada gasesti douazeci.
Le-as putea asemana cu coralii marilor calde, frumos colorati, filtrand zi si noapte planctonul hranitor si plutind neabatut in briza oceanului.
Romania te urasc.
Ceva din spritul CARPATIN
miercuri, 26 mai 2010
marți, 25 mai 2010
vineri, 21 mai 2010
vineri, 14 mai 2010
Cobori in jos luceafar bland
Trec de de vreo doi ani pe langa aceasta casa de pe strada Luceafarului.
Am tot zis ca intr-o zi ma voi opri si voi face o fotografie.
Astazi cand am vazut ca strada se numeste Luceafarului mi-am zis 'pana aici'.
Oare chiar nu e niciun vecin care sa-i spuna propietarului agramat ca e gresita exprimarea ?
Treaba e ca strada asta e situata in zona Mariott nu prin Ferentari sau Zabrauti cum te-ai putea astepta.
Of of !!!
marți, 11 mai 2010
Despre hipopotamul din mine
Am scris recent despre faptul ca de un an locuiesc la casa.
Dupa trei ani de eforturi financiare si mai ales mentale am reusit sa terminam cu chiu cu vai casa.
Prima data ne-a frapat linistea.Obisnuiti cu vacarmul generalizat al orasului am gasit in linistea curata a campului o adevarata desfatare. Apoi am redescoperit aerul curat, aerul mirosind a flori, am descoprit vantul racoros, ploaia, curcubeul, greierii noptii si roua diminetii.
Am inceput sa redescoperim natura, am inceput sa intelegem viata organica.
O pala de vant care intra pe geam imi spune imediat ca in cateva minute va veni o furtuna puternica. Pare greau de crezut ca natura iti vorbeste dar sa stiti ca, da, natura vorbeste. Am inceput lupta cu buruienile care ne invadau gazonul, am plantat plante si pomi care ne-au facut bucuria sa prinda viata. Una dintre magnolii a facut patru flori mari la nici trei saptamani de la plantare. Si nu mi-a cerut nimic in schimbul lor, doar putina apa.
Viata in natura presupune si munca. Multa munca.
E usor sa zici ca tunzi gazonul, pe cand trebuie sa trudesti 5 sau 6 ore in soare ca sa faci o treaba buna. Dupa o astfel de zi sunt obosit o saptamana. E pasamite un efect pervers al vietii noastre anterioare de oraseni obisnuiti cu canapeaua si scaunele teraselor.
Am plantat cativa pomi si cateva flori si am resimtit oboseala fizica mult timp dupa.
Corpul meu e mare cat al unui hipopotam atunci cand trebuie sa muncesc. Obosesc, ma enervez, ma doare spatele, ma dor toate oasele.
Imi amintesc de expresia unui locuitor al Noii Caledonii adresata lui Ioan T Morar "
la noi nu se prea munceste in agricultura, la noi pamantul e prea jos, nimeni nu mai reuseste sa se aplece pana la el."
Dupa trei ani de eforturi financiare si mai ales mentale am reusit sa terminam cu chiu cu vai casa.
Prima data ne-a frapat linistea.Obisnuiti cu vacarmul generalizat al orasului am gasit in linistea curata a campului o adevarata desfatare. Apoi am redescoperit aerul curat, aerul mirosind a flori, am descoprit vantul racoros, ploaia, curcubeul, greierii noptii si roua diminetii.
Am inceput sa redescoperim natura, am inceput sa intelegem viata organica.
O pala de vant care intra pe geam imi spune imediat ca in cateva minute va veni o furtuna puternica. Pare greau de crezut ca natura iti vorbeste dar sa stiti ca, da, natura vorbeste. Am inceput lupta cu buruienile care ne invadau gazonul, am plantat plante si pomi care ne-au facut bucuria sa prinda viata. Una dintre magnolii a facut patru flori mari la nici trei saptamani de la plantare. Si nu mi-a cerut nimic in schimbul lor, doar putina apa.
Viata in natura presupune si munca. Multa munca.
E usor sa zici ca tunzi gazonul, pe cand trebuie sa trudesti 5 sau 6 ore in soare ca sa faci o treaba buna. Dupa o astfel de zi sunt obosit o saptamana. E pasamite un efect pervers al vietii noastre anterioare de oraseni obisnuiti cu canapeaua si scaunele teraselor.
Am plantat cativa pomi si cateva flori si am resimtit oboseala fizica mult timp dupa.
Corpul meu e mare cat al unui hipopotam atunci cand trebuie sa muncesc. Obosesc, ma enervez, ma doare spatele, ma dor toate oasele.
Imi amintesc de expresia unui locuitor al Noii Caledonii adresata lui Ioan T Morar "
la noi nu se prea munceste in agricultura, la noi pamantul e prea jos, nimeni nu mai reuseste sa se aplece pana la el."
miercuri, 5 mai 2010
Pentru ca iubim animalele
Pentru ca am avut un caine care a murit recent din cauza incompetentei medicilor veterinari.
Pentru ca in Romania nu exista malpraxis pentru medicii veterinari.
Pentru ca, desi as vrea sa daram muntii, nu pot decat sa trmit emailuri si faxuri autoritatilor, am deschis o petitie online
Incerc sa schimb ceva intr-un sistem medical ipocrit, mediocru si insensibil.
Fiecare semnatura insemna ceva.
joi, 29 aprilie 2010
marți, 27 aprilie 2010
Circul de Stat Bragadiru
Asteptam pe cineva in masina in fata Administratiei Financiare Bragadiru cand o masina de paine a oprit in fata mea.
Pana aici nimic neobisnuit.
Soferul parcheaza pe prima banda de circulatie, nu-l intereseaza ca fiind drum european e strict interzisa oprirea.
Se da rapid jos, descarca 8 lazi cu paine si incepe traversarea soselei cu 4 benzi din iamgine.
Echilibrul lui m-a impresionat placut, se balansa inainte-inapoi ceva de speriat.
O lucra la Circul de Stat cu juma de norma in weekend mi-am zis ca prea se misca bine !
Nu mi-a placut prostia lui de a-si risca viata in traversarea unei strazi cu 4 benzi unde viteza medie de circulatie e 80-100 de km/h.
Pana aici nimic neobisnuit.
Soferul parcheaza pe prima banda de circulatie, nu-l intereseaza ca fiind drum european e strict interzisa oprirea.
Se da rapid jos, descarca 8 lazi cu paine si incepe traversarea soselei cu 4 benzi din iamgine.
Echilibrul lui m-a impresionat placut, se balansa inainte-inapoi ceva de speriat.
O lucra la Circul de Stat cu juma de norma in weekend mi-am zis ca prea se misca bine !
Nu mi-a placut prostia lui de a-si risca viata in traversarea unei strazi cu 4 benzi unde viteza medie de circulatie e 80-100 de km/h.
Ce naiba il face pe un om intreg la minte sa-si riste viata in felul asta stupid ?
De ce sa incerci experimente cu oasele tale in raport cu metalul unei masini care zboara cu 80 de km/h ?
Mai nou esti considerat 100% vinovat daca te loveste o masina cand traversezi printr-un loc nesemnalizat.
O secunda de neatentie si viata ta si a familiei tale e aruncata la cosul de gunoi.
Pentru ce ?
Pentru 3 minute cat i-ar fi luat sa intoarca masina la prima intersectie...???!!!
Imi vine in minte poezia lui Minulescu, 'Ultima Ora'
" La circ/Un accident banall/Un acrobat/Un salt Mortal/Si acobatul nu s-a mai sculat..
Pacat de el, era un tanar acobat frumos..........................................................................."
marți, 20 aprilie 2010
Mizeria si gunoiul
Traim intr-o tara a gunoaielor si a mizeriei generalizate.
Pretutindeni vedem aruncate peturi de plastic, cartoane, pungi de plastic, moloz, bucati de beton, pamant, pietre, ambalaje, chiloti etc.
Curat a devenit doar un cuvant din dictionar.
Murdar e sinonim cu normal.
Firescul mizeriei generalizate pare ca nu ne mai misca. Trecem impasibili pe langa tonele de gunoi de pe strazi, de pe campuri. Avem privirea fixata intr-un punct mort.
Romania devine incet, incet o tara de gunoieri.
Prin marele orase se mai incearca cate ceva, de fatada.
In zonele rurale in schimb e un dezastru generalizat.
De aproximativ 1 an m-am mutat la casa.
In vecinatatea casei mele se intinde un camp frumos, e drept cam salbatic pentru ca e nelucrat de ani de zile, pe care stau fixate ca intr-un tablou macabru tone de gunoaie. In fiecare zi cineva mai arunca un pet, trei pungi si ceva moloz.
In fiecare zi natura e maltratata, batjocorita si umilita de maimutele cu pretentii de om care isi fac un obicei din a arunca reziduri la voia intamplarii.
In timpul asta noi avem 'Garada de Mediu' avem "ministere" avem 'organizatii ecologiste', avem politie, functionari, urbanism etc.
In timpul asta Romania se transforma din granarul europei in groapa de gunoi a europei.
Am incercat sa fac ceva.
Am starns gunoiul de pe strada, am sesizat autoritatile, am incercat sa informez firma de salubritate care se ocupa de localitate.
In van.
Nimanui nu-i pasa.
Toti se uita in punctul mort.
Avem pretentia ca daca plantam trei pomi si apoi mergem la TV, in direct, si facem din asta o mare realizare chiar schimbam ceva.
In sine doar ne pacalim, ne furam singuri caciula.
Intr-o tara in care se fura pe rupte, in care gunoaiele se pun in vitrina, in aceasta tara nu mai vreau sa traiesc.
Imi e rusine.
Pretutindeni vedem aruncate peturi de plastic, cartoane, pungi de plastic, moloz, bucati de beton, pamant, pietre, ambalaje, chiloti etc.
Curat a devenit doar un cuvant din dictionar.
Murdar e sinonim cu normal.
Firescul mizeriei generalizate pare ca nu ne mai misca. Trecem impasibili pe langa tonele de gunoi de pe strazi, de pe campuri. Avem privirea fixata intr-un punct mort.
Romania devine incet, incet o tara de gunoieri.
Prin marele orase se mai incearca cate ceva, de fatada.
In zonele rurale in schimb e un dezastru generalizat.
De aproximativ 1 an m-am mutat la casa.
In vecinatatea casei mele se intinde un camp frumos, e drept cam salbatic pentru ca e nelucrat de ani de zile, pe care stau fixate ca intr-un tablou macabru tone de gunoaie. In fiecare zi cineva mai arunca un pet, trei pungi si ceva moloz.
In fiecare zi natura e maltratata, batjocorita si umilita de maimutele cu pretentii de om care isi fac un obicei din a arunca reziduri la voia intamplarii.
In timpul asta noi avem 'Garada de Mediu' avem "ministere" avem 'organizatii ecologiste', avem politie, functionari, urbanism etc.
In timpul asta Romania se transforma din granarul europei in groapa de gunoi a europei.
Am incercat sa fac ceva.
Am starns gunoiul de pe strada, am sesizat autoritatile, am incercat sa informez firma de salubritate care se ocupa de localitate.
In van.
Nimanui nu-i pasa.
Toti se uita in punctul mort.
Avem pretentia ca daca plantam trei pomi si apoi mergem la TV, in direct, si facem din asta o mare realizare chiar schimbam ceva.
In sine doar ne pacalim, ne furam singuri caciula.
Intr-o tara in care se fura pe rupte, in care gunoaiele se pun in vitrina, in aceasta tara nu mai vreau sa traiesc.
Imi e rusine.
luni, 19 aprilie 2010
Cracovia
Un oras superb.
Are de toate.
Lasand la o parte centrul vechi pot sa va spun ca infrastructura auto este de 10 ori mai buna decat cea a bucurestiului.
Preturile sunt mai mici ca in Romania desi venitul mediu este dublu pe cap de locuitor.
Si foarte putine masini scumpe, mai curand masini vechi, de 10 -15 ani.
.jpg)
.jpg)
Are de toate.
Lasand la o parte centrul vechi pot sa va spun ca infrastructura auto este de 10 ori mai buna decat cea a bucurestiului.
Preturile sunt mai mici ca in Romania desi venitul mediu este dublu pe cap de locuitor.
Si foarte putine masini scumpe, mai curand masini vechi, de 10 -15 ani.
.jpg)
.jpg)
miercuri, 14 aprilie 2010
Auschwitz Birkenau
Pe aceasta poarta au fost adusi cei peste 1.500.000 de evrei omorati de catre nazisti 
Poarta de acces care impartea in stanga femeile si in dreapta barbatii.
Gardurile din sarma ghimpata care despartea lagarul in doua parti distincte.
Baraca in care dormeau 400 de oameni.
Intre cele 20 de placi comemorative scrise in 20 de limbi ale Europei se afla si cea scrisa in limba romana.
Intre cele 20 de placi comemorative scrise in 20 de limbi ale Europei se afla si cea scrisa in limba romana.
Arbeit macht frei - "Munca te face liber"
marți, 13 aprilie 2010
Moartea unui Presedinte
Polonia.
Varsovia.
O zi care se vroia linistita, dedicata in intregime explorarii capitalei poloneze.
La ora 9 deschid televizorul si vad stirea, un avion in care se afla presedintele polonez Lech Kaczynski s-a prabusit. Citesc de 20 de ori si tot nu cred.
Cobor la micul dejun. Aici pare ca nu s-a intamplat nimic, e liniste.
Ma gandesc in timp ce urc in lift ca poate a fost un accident usor, ca poate presedintele e nevatamat.
N-a fost asa. Stirea ca presedintele a murit ne face pe mine si prietenii mei sa inghetam.
Coboram in strada, luam masina si ne incepem periplul.
Pe la geamuri vedem zeci de steaguri poloneze cu doliul prins de ele.
E o imagine care te face sa plangi.
Dupa o ora de plimbare vedem steagul Poloniei peste tot.
Unii l-au pus pe masini, altii in balconul casei.
Pe cladirile oficiale steagurile sunt coborate la jumatate, mi se spune ca asta se numeste coborare in 'berna'.
Ajungem in centrul istoric.
In fata catedralelor multe mirese si multi miri.
E o zi in care s-au facut multe nunti.E coada la intrarea in biserici.
Ajungem in fata palatului prezidential.
Mii de candele aprinse palpaie.Mii de oameni aduc flori.
Totul in liniste.Civilizat.
Cu capul plecat.
A murit presedintele.
Facem poze si plecam. Desi nu e presendintele nostru traim tristetea oamenilor obisnuiti. E o atmosfera incredibil de grea.
Steagurile sunt din ce in ce mai multe.
Ne intrebam cum de au atat de multe steaguri in case.
Un prieten imi spune ca probabil le au de la moartea Papei Paul Ioan al II-lea.
Toate institutiile de stat s-au inchis.
Se anunta pentru a doua zi inchiderea mall-urilor, al supermatketurilor, al tuturor institutiilor de stat.
A doua zi am plecat si , da, totul era inchis.
Le-am respectat si inteles doliul.
Am lasat in urma Polonia inecata in lacrimi si stropi de ploaie.
Varsovia.
O zi care se vroia linistita, dedicata in intregime explorarii capitalei poloneze.
La ora 9 deschid televizorul si vad stirea, un avion in care se afla presedintele polonez Lech Kaczynski s-a prabusit. Citesc de 20 de ori si tot nu cred.
Cobor la micul dejun. Aici pare ca nu s-a intamplat nimic, e liniste.
Ma gandesc in timp ce urc in lift ca poate a fost un accident usor, ca poate presedintele e nevatamat.
N-a fost asa. Stirea ca presedintele a murit ne face pe mine si prietenii mei sa inghetam.
Coboram in strada, luam masina si ne incepem periplul.
Pe la geamuri vedem zeci de steaguri poloneze cu doliul prins de ele.
E o imagine care te face sa plangi.
Dupa o ora de plimbare vedem steagul Poloniei peste tot.
Unii l-au pus pe masini, altii in balconul casei.
Pe cladirile oficiale steagurile sunt coborate la jumatate, mi se spune ca asta se numeste coborare in 'berna'.
Ajungem in centrul istoric.
In fata catedralelor multe mirese si multi miri.
E o zi in care s-au facut multe nunti.E coada la intrarea in biserici.
Ajungem in fata palatului prezidential.
Mii de candele aprinse palpaie.Mii de oameni aduc flori.
Totul in liniste.Civilizat.
Cu capul plecat.
A murit presedintele.
Facem poze si plecam. Desi nu e presendintele nostru traim tristetea oamenilor obisnuiti. E o atmosfera incredibil de grea.
Steagurile sunt din ce in ce mai multe.
Ne intrebam cum de au atat de multe steaguri in case.
Un prieten imi spune ca probabil le au de la moartea Papei Paul Ioan al II-lea.
Toate institutiile de stat s-au inchis.
Se anunta pentru a doua zi inchiderea mall-urilor, al supermatketurilor, al tuturor institutiilor de stat.
A doua zi am plecat si , da, totul era inchis.
Le-am respectat si inteles doliul.
Am lasat in urma Polonia inecata in lacrimi si stropi de ploaie.
marți, 30 martie 2010
Plec pe Marte
De fapt plec in vacanta in Polonia.
Cand toata lumea o arde prin Mexic, China, Dubai etc eu ma duc sa-i vizitez pe polonezi.
Cand ma intorc pun poze si impresii.
Cand toata lumea o arde prin Mexic, China, Dubai etc eu ma duc sa-i vizitez pe polonezi.
Cand ma intorc pun poze si impresii.
vineri, 19 martie 2010
Ziua in care soarele nu mi-a zambit
Nu am prieteni.
Ar fi vreo doi pe care, la o adica, i-as putea numi prieteni, ne mai sunam , ne mai vedem dar cam atat. Nu-mi place s-o spun dar intr-un anume fel sunt un timid, si daca mai sparg din cand in cand bariera asta ma transform in cusurgiu si repede il demontez in bucati si-l arunc la gunoi pe posibilul nou prieten.
Acum 10 luni a aparut in viata mea un prieten adevarat.Curios a fost ca la prima vedere nu avea prea multe defecte si oricat am incercat eu sa raman orb, foarte multe calitati.
A inceput prin a respecta regula de aur a prietenului adevarat, nu mi-a cerut nimic la schimb pentru bucuria pe care mi-o oferea. Odata cu trecerea timpului am inceput sa ne descoperim unul pe celalat si sa ne intelegem din priviri. Din cand in cand, foarte putine vorbe. Mai mult silabe, icnite, insotite de gesturi largi. Avea o chestie innascuta, un fel de generator de liniste a sufletului, nu reusea sa ma supere nicicum. La inceput l-am considerat mai prost decat mine, mi se parea ca intelectul meu e superior, ca eu sunt cel care hotaraste mersul lucrurilor.
Astazi mi-a demonstrat ca prostul sunt eu.
Ca iubirea exista si ca linistea si bucuria isi cer pretul lor.
Prietenul asta al meu avea un fix. Se vroia mereu in preajma mea. Ma soma mereu sa nu inchid usa, sa las fereastra deschisa, imi cere tot timpul atentia.Nu obosea niciodata.
Totusi era ceva ce ma avantaja in relatia noastra de prietenie. Era succesul sau.
Toata lumea il admira pentru frumusetea sa exterioara. Nu ca eu as fi un urat dar el era frumos.In felul asta ma valorizam si eu. Spuneam mandru: "- suntem prieteni buni"
Astazi a trebuit sa iau o decizie grea.
Am plans o noapte intreaga stiind ca imi va lipsi prietenia lui.Ca imi va lipsi el.
Am plans cat pentru ultimii 10 ani din viata.
Eforturile mele de a-l salva din ghearele mortii, desi diperate, nu au reusit.
De astazi sunt iar singur.
Imi pare rau prieten drag ca te-am lasat prada mortii.
Imi pare rau ca n-am putut sa te salvez.
Nu voi uita nimic din zilele cand ne intelegeam doar din priviri.
Azi soarele nu ne-a zambit.
Sper ca ai ajuns acolo sus in raiul cateilor, mai sper ca desi ai doar 12 luni de viata iti vei aminti de prietenia mea.
Cu siguranta eu nu te voi uita niciodata.
Pe locul mormantului tau voi planta o magnolie.
La revedere Rusty.
Ar fi vreo doi pe care, la o adica, i-as putea numi prieteni, ne mai sunam , ne mai vedem dar cam atat. Nu-mi place s-o spun dar intr-un anume fel sunt un timid, si daca mai sparg din cand in cand bariera asta ma transform in cusurgiu si repede il demontez in bucati si-l arunc la gunoi pe posibilul nou prieten.
Acum 10 luni a aparut in viata mea un prieten adevarat.Curios a fost ca la prima vedere nu avea prea multe defecte si oricat am incercat eu sa raman orb, foarte multe calitati.
A inceput prin a respecta regula de aur a prietenului adevarat, nu mi-a cerut nimic la schimb pentru bucuria pe care mi-o oferea. Odata cu trecerea timpului am inceput sa ne descoperim unul pe celalat si sa ne intelegem din priviri. Din cand in cand, foarte putine vorbe. Mai mult silabe, icnite, insotite de gesturi largi. Avea o chestie innascuta, un fel de generator de liniste a sufletului, nu reusea sa ma supere nicicum. La inceput l-am considerat mai prost decat mine, mi se parea ca intelectul meu e superior, ca eu sunt cel care hotaraste mersul lucrurilor.
Astazi mi-a demonstrat ca prostul sunt eu.
Ca iubirea exista si ca linistea si bucuria isi cer pretul lor.
Prietenul asta al meu avea un fix. Se vroia mereu in preajma mea. Ma soma mereu sa nu inchid usa, sa las fereastra deschisa, imi cere tot timpul atentia.Nu obosea niciodata.
Totusi era ceva ce ma avantaja in relatia noastra de prietenie. Era succesul sau.
Toata lumea il admira pentru frumusetea sa exterioara. Nu ca eu as fi un urat dar el era frumos.In felul asta ma valorizam si eu. Spuneam mandru: "- suntem prieteni buni"
Astazi a trebuit sa iau o decizie grea.
Am plans o noapte intreaga stiind ca imi va lipsi prietenia lui.Ca imi va lipsi el.
Am plans cat pentru ultimii 10 ani din viata.
Eforturile mele de a-l salva din ghearele mortii, desi diperate, nu au reusit.
De astazi sunt iar singur.
Imi pare rau prieten drag ca te-am lasat prada mortii.
Imi pare rau ca n-am putut sa te salvez.
Nu voi uita nimic din zilele cand ne intelegeam doar din priviri.
Azi soarele nu ne-a zambit.
Sper ca ai ajuns acolo sus in raiul cateilor, mai sper ca desi ai doar 12 luni de viata iti vei aminti de prietenia mea.
Cu siguranta eu nu te voi uita niciodata.
Pe locul mormantului tau voi planta o magnolie.
La revedere Rusty.
vineri, 12 martie 2010
Fara semnal
Conduceam linistit pe bulevardul 13 Septembrie cand hardughia din imagine a trecut pe langa mine.
Nimic anormal la o prima vedere numai ca pe spatele camionului era scris cu creta "fara semnal" !
Intrebarea firesca e cum dumnezeu sa iesi printr-o capitala europeana cu un astfel de urias ????....fara semnalizare.
Noroc ca nu ploaua.
Pare a fi un caminom de armata, nu stiu, imi dau o parere.
Ce naiba fac astia cu banii de nici un bec nu-si permit sa cumpere ?
Parca toata tara a ajuns "fara semnal", parca nu mai semnalizeaza nimeni nimic.
Salarii, pensii, alocatii, bani, bani.
Ps la o pivire mai atenta pare ca transporta combustibil, ce misto !
luni, 8 martie 2010
Televiziunea Romana da semne ca si-ar putea recastiga respectul nostru
Televiziunea Romana da impresia ca intra in normalitate.
Reportajul de mai jos este un bun exemplu de "asa da" in privinta modului de a concepe o stire.
Nu stiu cine a facut reportajul si cine l-a autorizat dar am pentru ei doua cuvinte:
'respectele mele'.
Deci se poate.
"
Poti sa minti pe cineva mereu
Poti sa minti pe toata lumea un timp
Dar nu poti minti pe toata lumea tot timpul
"
Reportajul de mai jos este un bun exemplu de "asa da" in privinta modului de a concepe o stire.
Nu stiu cine a facut reportajul si cine l-a autorizat dar am pentru ei doua cuvinte:
'respectele mele'.
Deci se poate.
"
Poti sa minti pe cineva mereu
Poti sa minti pe toata lumea un timp
Dar nu poti minti pe toata lumea tot timpul
"
miercuri, 24 februarie 2010
M-am saturat de parodia numita "revolutia romana'
Chiar m-am saturat.
Suntem un popor de cretini daca la 20 de ani dupa revolutie inca tegiversam aflarea adevarului.
Un om face greva foamei pentru ca nu i se dau documente cu privire la ce s-a intamplat atunci.
Avem o decizie CEDO si totusi nu se misca mai nimic.
Masluim acte, parodiem adevarul.
Am impresia ca nenorocitii astia cred ca vom uita, ca se va uita.
E uite ca nu uitam, nu o sa lasam praful sa se aseze pe morminte.
Sangele celor care au murit intr-un scenariu absurd isi cere dreptatea.
Nu avem dreptul sa ramanem inerti, impasibili.
Uitarea nu e o optiune.
Da.
Traim bine, avem bani de masini scumpe, mancam mult si prost, vizitam tari exotice, ne urmam destinul.
Destinul nostru are ceva scris in el.
Adevarul.
Colcaie de securisti, ii gasesti bagati peste tot, in toate structurile statului, in toata mocirla zilelor de azi.
Dar in sufletul nostru nu vor intra niciodata.
Sunt un om liber si nu voi uita niciodata ce a fost.
Teodor Mihaies e in greva foamei pentru ca autoritatile romane isi bat joc de adevarul revolutiei romane si al mineriadelor.
M-a impresionat o declaratie a D-lui Mihaies care spunea " o sa-mi cresca iarba pe burta si tot nu vor castiga ei".
Romania numele tau e 'rusine', prenumele tau e 'minciuna'
Respectul meu pentru un om care ar merita sa fie presedintele unui minister, pe care eu l-as infiinta special pentru el :"Ministerul Adevarului"
Ministrul Adevarului in tara "minciunii".
Respectele mele domnule Ministru Mihaies.
Suntem un popor de cretini daca la 20 de ani dupa revolutie inca tegiversam aflarea adevarului.
Un om face greva foamei pentru ca nu i se dau documente cu privire la ce s-a intamplat atunci.
Avem o decizie CEDO si totusi nu se misca mai nimic.
Masluim acte, parodiem adevarul.
Am impresia ca nenorocitii astia cred ca vom uita, ca se va uita.
E uite ca nu uitam, nu o sa lasam praful sa se aseze pe morminte.
Sangele celor care au murit intr-un scenariu absurd isi cere dreptatea.
Nu avem dreptul sa ramanem inerti, impasibili.
Uitarea nu e o optiune.
Da.
Traim bine, avem bani de masini scumpe, mancam mult si prost, vizitam tari exotice, ne urmam destinul.
Destinul nostru are ceva scris in el.
Adevarul.
Colcaie de securisti, ii gasesti bagati peste tot, in toate structurile statului, in toata mocirla zilelor de azi.
Dar in sufletul nostru nu vor intra niciodata.
Sunt un om liber si nu voi uita niciodata ce a fost.
Teodor Mihaies e in greva foamei pentru ca autoritatile romane isi bat joc de adevarul revolutiei romane si al mineriadelor.
M-a impresionat o declaratie a D-lui Mihaies care spunea " o sa-mi cresca iarba pe burta si tot nu vor castiga ei".
Romania numele tau e 'rusine', prenumele tau e 'minciuna'
Respectul meu pentru un om care ar merita sa fie presedintele unui minister, pe care eu l-as infiinta special pentru el :"Ministerul Adevarului"
Ministrul Adevarului in tara "minciunii".
Respectele mele domnule Ministru Mihaies.
luni, 22 februarie 2010
Traian Basescu l-a vizitat la spital pe Cristian Paturca
Se intreaba unii de ce l-am votat pe Traian Basescu.
Iata un motiv:
Presedintele Traian Basescu l-a vizitat la spital, sambata, pe cantautorul Cristian Paturca, alaturi de care a stat aproape o ora, a declarat, pentru Agerpres, presedintele Asociatiei 21 Decembrie 1989, Doru Maries. Paturca se afla internat la Spitalul 'Victor Babes' din Capitala, suferind de o afectiune cronica.
Cristi Paturca: "Am ajuns un boschetar!"Uitat de cei pe care i-a ajutat prin cantecele sale, bolnav, singur si falit, cantaretul Cristi Paturca, fostul „idol al Pietei Universitatii”, povesteste in Evenimentul Zilei "cat de naiv a fost". La 25 de ani, copilul teribil al Pietei Universitatii - km 0 al zonei libere de comunism - canta inversunat impotriva sistemului condus de Iliescu. Astazi are 45 de ani, o boala de plamani care-l tine mereu prin sanatorii si un ficat amenintat de o ciroza. Nu a primit nici acum certificatul de revolutionar, iar in urma cu doi ani a fost evacuat din casa.
Nu-mi amintesc de Iliescu sau Constatinescu sa fi facut un asemenea gest.
O ora din timpul presedintelui insemna ceva.
Un gest simplu.
A fost o dată ca-n poveşti
A fost în România,
O mare gaşcă de golani,
Ce-au alungat sclavia.
Noi nu ne-am confundat nicicând Cu „oamenii de bine”,
Numiţi şi neocomunişti
Cu fără de ruşine.
IMNUL GOLANILOR
Iata un motiv:
Presedintele Traian Basescu l-a vizitat la spital, sambata, pe cantautorul Cristian Paturca, alaturi de care a stat aproape o ora, a declarat, pentru Agerpres, presedintele Asociatiei 21 Decembrie 1989, Doru Maries. Paturca se afla internat la Spitalul 'Victor Babes' din Capitala, suferind de o afectiune cronica.
Cristi Paturca: "Am ajuns un boschetar!"Uitat de cei pe care i-a ajutat prin cantecele sale, bolnav, singur si falit, cantaretul Cristi Paturca, fostul „idol al Pietei Universitatii”, povesteste in Evenimentul Zilei "cat de naiv a fost". La 25 de ani, copilul teribil al Pietei Universitatii - km 0 al zonei libere de comunism - canta inversunat impotriva sistemului condus de Iliescu. Astazi are 45 de ani, o boala de plamani care-l tine mereu prin sanatorii si un ficat amenintat de o ciroza. Nu a primit nici acum certificatul de revolutionar, iar in urma cu doi ani a fost evacuat din casa.
Nu-mi amintesc de Iliescu sau Constatinescu sa fi facut un asemenea gest.
O ora din timpul presedintelui insemna ceva.
Un gest simplu.
A fost o dată ca-n poveşti
A fost în România,
O mare gaşcă de golani,
Ce-au alungat sclavia.
Noi nu ne-am confundat nicicând Cu „oamenii de bine”,
Numiţi şi neocomunişti
Cu fără de ruşine.
IMNUL GOLANILOR
vineri, 19 februarie 2010
miercuri, 17 februarie 2010
Haiti
Dupa cutremurul din Haiti a aparut un scandal international legat de asazisa ocupare a tarii de catre americani.
Europa a cerut ca ajutorul american sa nu insemne si acapararea statului Haitian.
Nu sunt un cunoscator al domeniului de 'relatii internationale' si nici nu am avut tangente cu diplomatia dar am o dilema.
Ce ar trebui sa faca statul Haitian ?
Sa accepte dominatia americana si implicit ajutoarele indispensabile vietii pentru cetatenii ei sau sa mearga pe mana Europei si sa impuna o anumita distanta fata de SUA ?
Un cetatean haitian intrebat pe strada de un reporter ce parere are despre o eventala ocupare americana a tarii sale a exclamat 'da !!!, sunt de acord sa le dam tara, sa le dam tot, noi nu putem supravietui singuri'.
Ce parere aveti ?
Daca ar trebui sa faceti o alegere pentru haitieni ce ati alege ?
Se intelege de la sine ca nefiind acolo, in drama urisa pe care o traverseaza poporul haitian, e greu sa te pui in pielea lor dar totusi ca exercitiu de gandire, un raspuns.
Europa a cerut ca ajutorul american sa nu insemne si acapararea statului Haitian.
Nu sunt un cunoscator al domeniului de 'relatii internationale' si nici nu am avut tangente cu diplomatia dar am o dilema.
Ce ar trebui sa faca statul Haitian ?
Sa accepte dominatia americana si implicit ajutoarele indispensabile vietii pentru cetatenii ei sau sa mearga pe mana Europei si sa impuna o anumita distanta fata de SUA ?
Un cetatean haitian intrebat pe strada de un reporter ce parere are despre o eventala ocupare americana a tarii sale a exclamat 'da !!!, sunt de acord sa le dam tara, sa le dam tot, noi nu putem supravietui singuri'.
Ce parere aveti ?
Daca ar trebui sa faceti o alegere pentru haitieni ce ati alege ?
Se intelege de la sine ca nefiind acolo, in drama urisa pe care o traverseaza poporul haitian, e greu sa te pui in pielea lor dar totusi ca exercitiu de gandire, un raspuns.
luni, 15 februarie 2010
Nu e peste ca stavridu' nici echipa ca Rapidu'
Povestea primarului de Rimnicu Valcea are in ea ceva din prostia seculara a romanilor.
Cand am auzit ca un primar care a luat spaga si care apoi, miraculos, a fost si condamnat,m-am bucurat.
Da.
Sincer.
Recunosc.
M-am bucurat de raul altuia.
In sfarsit se intampla, in sfarsit un hot din tagma 'gulerelor albe' este prins si bagat dupa gratii.
Mi-am zis ca e un inceput, un precedent care va duce si la alte condamnari si care va baga frica in oasele altor hoti din administratia locala si centrala.
A inceput delirul.
Primarul infractor a fost propus cetatean de onoare. Delirant.
Primarul infractor a fost votat cetatean de onoare. Delirant cu accente de schizofrenie acuta.
Explicatiile par a fi desprinse din schitele lui Caragiale : 'a fost un primar bun' , ' a fost primarul oamenilor', ' a-l indeparta pe Gutau este ca si cum ne-am taia o mana sau un picior' , 'nu conteaza ca e condamnat, e dreptul comunitatii sa decida'.
http://www.hotnews.ro/stiri-politic-6915153-mircia-gutau-primarul-condamnat-pentru-coruptie-primit-oficial-titlul-cetatean-onoare-municipiului-ramnicu-valcea.htm
Restul e tacere.
Cand am auzit ca un primar care a luat spaga si care apoi, miraculos, a fost si condamnat,m-am bucurat.
Da.
Sincer.
Recunosc.
M-am bucurat de raul altuia.
In sfarsit se intampla, in sfarsit un hot din tagma 'gulerelor albe' este prins si bagat dupa gratii.
Mi-am zis ca e un inceput, un precedent care va duce si la alte condamnari si care va baga frica in oasele altor hoti din administratia locala si centrala.
A inceput delirul.
Primarul infractor a fost propus cetatean de onoare. Delirant.
Primarul infractor a fost votat cetatean de onoare. Delirant cu accente de schizofrenie acuta.
Explicatiile par a fi desprinse din schitele lui Caragiale : 'a fost un primar bun' , ' a fost primarul oamenilor', ' a-l indeparta pe Gutau este ca si cum ne-am taia o mana sau un picior' , 'nu conteaza ca e condamnat, e dreptul comunitatii sa decida'.
http://www.hotnews.ro/stiri-politic-6915153-mircia-gutau-primarul-condamnat-pentru-coruptie-primit-oficial-titlul-cetatean-onoare-municipiului-ramnicu-valcea.htm
Restul e tacere.
vineri, 12 februarie 2010
Un roman
Pornind de la articolul de mai jos:
http://www.realitatea.net/cel-mai-bun-matematician-din-lume-in-teoria-geometrica-a-functiilor-este-un-profesor-roman_699762.html
as vrea sa cred ca macar pentru o zi : Gigi Becali, Emil Boc, Adrian Nastase, Viorel Hrenebciuc, Ogica, Adrian Minune, Catalin Botezatu, Mihaela Radulescu, Andreea Spatar etc ...............sunt lasati deoparte si vom vedea stiri si emisiuni despre el.
Un roman.
Un altfel de roman.
http://www.realitatea.net/cel-mai-bun-matematician-din-lume-in-teoria-geometrica-a-functiilor-este-un-profesor-roman_699762.html
as vrea sa cred ca macar pentru o zi : Gigi Becali, Emil Boc, Adrian Nastase, Viorel Hrenebciuc, Ogica, Adrian Minune, Catalin Botezatu, Mihaela Radulescu, Andreea Spatar etc ...............sunt lasati deoparte si vom vedea stiri si emisiuni despre el.
Un roman.
Un altfel de roman.
joi, 11 februarie 2010
marți, 9 februarie 2010
marți, 2 februarie 2010
Locuri de care mi-e dor
Astazi mi-e dor de linistea noptii din Caraibe, de oceanul limpede si de cerul inmiit de stele.
Sunt putine momente in care ma simt liber, cu adevarat liber.
Atunci, in miezul noptii, plutind intre ocean si cer m-am eliberat de tot si de toate.
Liber.
Adevarul e ca sclavia moderna exista.
Libertatea e scumpa. Timpul e scump.
Traim aglomerat, inghesuit, cu bucurii mici.
Suntem prizonierii unei lumi libere.
Cunosc oameni care muncesc 12 ore pe zi ca sa-si plateasca rata la banca, sa-si puna geamuri termopan si sa mearga in weekend la un gratar printre gunoaie.
Daca-i intrebi ce-si doresc de la viata nu vor sti sa-ti raspunda.
Nu vor nimic.
Ignoranta si materialismul imediat sunt valul de pe ochi, sunt calea sigura spre pierzanie.
Nu vor sti niciodata cum e sa vorbesti cu oceanul, cu cerul. Cu Dumnezeu.
Am incercat sa-l citesc pe Steinhard si n-am reusit dar ceva mi-a ramas intiparit in minte
"Dumnezeu nu ne invata sa fim prosti"
Sunt putine momente in care ma simt liber, cu adevarat liber.
Atunci, in miezul noptii, plutind intre ocean si cer m-am eliberat de tot si de toate.
Liber.
Adevarul e ca sclavia moderna exista.
Libertatea e scumpa. Timpul e scump.
Traim aglomerat, inghesuit, cu bucurii mici.
Suntem prizonierii unei lumi libere.
Cunosc oameni care muncesc 12 ore pe zi ca sa-si plateasca rata la banca, sa-si puna geamuri termopan si sa mearga in weekend la un gratar printre gunoaie.
Daca-i intrebi ce-si doresc de la viata nu vor sti sa-ti raspunda.
Nu vor nimic.
Ignoranta si materialismul imediat sunt valul de pe ochi, sunt calea sigura spre pierzanie.
Nu vor sti niciodata cum e sa vorbesti cu oceanul, cu cerul. Cu Dumnezeu.
Am incercat sa-l citesc pe Steinhard si n-am reusit dar ceva mi-a ramas intiparit in minte
"Dumnezeu nu ne invata sa fim prosti"
sâmbătă, 23 ianuarie 2010
Dreptatea absoluta a filmului
Am vazu un film care m-a impresionat.
Dar nu despre film in sine vreau sa vorbesc ci despre partea de final a lui.
Sigur vi s-a intamplat ca dupa un fim mai special sa ramenti fixati in fotoliu.
In timp ce pe fundal se roteste distributia fimului, actori regizori, masinisti etc ...sa ramaneti pe ganduri, meditand.
Interesant e ca regizorii filmelor au grija sa introduca in finalul fimului numelor tuturor celor implicati, intr-un fel sau altul, la filmarea peliculei.
Vezi acolo: actori, masinisti, directori de platou, regizori secundari, make up, soferi si muuulti altii. Cate odata sunt sute de nume.
Mi se pare o chestie de dreptate sociala.
Cum ar fi daca in compania in care lucrezi la finalul unui proiect s-ar afisa numele tuturor celor care au participat, fie si cu foarte putin , la acel proiect.
Pare usor utopic dar pana la urma si soferul firmei care a dus un plic la destinatie are meritul lui.
Si atunci de ce doar managerul si cei cativa de langa el sa apara in primul rand.
Secretara care trimite faxuri de ce sa nu fie in distrubutia finala ?
Dar contabilul care a inregistrat corect documentele de intrare si a calculat la fel de corect nivelul profitului sa lipsesca ?
Si tehnicianul de service care repara tot ce se strica in companie de ce sa fie exclus din distributia finala.
Daca tot acest proiect ar fi un film atunci, dintr-o data, acesti oameneni ar fi pretuiti.
Putin, dar ar fi.
Vreau ca dreptatea absoluta instituita de regizorii de film sa fie instituita si in viata reala.
Multumim lui Corne Ene, electricianul firmei, care ne-a reparat prizele in cadrul proiectului de luna asta.
In scris.
Dar nu despre film in sine vreau sa vorbesc ci despre partea de final a lui.
Sigur vi s-a intamplat ca dupa un fim mai special sa ramenti fixati in fotoliu.
In timp ce pe fundal se roteste distributia fimului, actori regizori, masinisti etc ...sa ramaneti pe ganduri, meditand.
Interesant e ca regizorii filmelor au grija sa introduca in finalul fimului numelor tuturor celor implicati, intr-un fel sau altul, la filmarea peliculei.
Vezi acolo: actori, masinisti, directori de platou, regizori secundari, make up, soferi si muuulti altii. Cate odata sunt sute de nume.
Mi se pare o chestie de dreptate sociala.
Cum ar fi daca in compania in care lucrezi la finalul unui proiect s-ar afisa numele tuturor celor care au participat, fie si cu foarte putin , la acel proiect.
Pare usor utopic dar pana la urma si soferul firmei care a dus un plic la destinatie are meritul lui.
Si atunci de ce doar managerul si cei cativa de langa el sa apara in primul rand.
Secretara care trimite faxuri de ce sa nu fie in distrubutia finala ?
Dar contabilul care a inregistrat corect documentele de intrare si a calculat la fel de corect nivelul profitului sa lipsesca ?
Si tehnicianul de service care repara tot ce se strica in companie de ce sa fie exclus din distributia finala.
Daca tot acest proiect ar fi un film atunci, dintr-o data, acesti oameneni ar fi pretuiti.
Putin, dar ar fi.
Vreau ca dreptatea absoluta instituita de regizorii de film sa fie instituita si in viata reala.
Multumim lui Corne Ene, electricianul firmei, care ne-a reparat prizele in cadrul proiectului de luna asta.
In scris.
marți, 19 ianuarie 2010
vineri, 15 ianuarie 2010
Bradut Florescu
Ii citesc blgoul.
http://bradut-florescu.blogspot.com/
Uneori il inteleg, alteori nu.
Il repsect pentru curaj si pentru ca e 'omul meu'.
Ce inseamna 'omul meu' ?
Insemana ca are capacitatea sa vada lumea reala, dura, frumoasa, intriseca.
Nu judeca, nu da verdicte. Nu e 'mai' destept.
Observa. Gandeste. Intelege sau incerca sa inteleaga.
Am citit un interviu cu el publicat pe hotnews.ro
Acelai Bradut Florescu pe care-l stiam de pe blog.
Comentariile (o parte a lor) lasate de cititori mi-au demonstrat ca 'a fi orb' sau 'a fi prost' sunt sintagme perfecte pentru moderna si mereu in dezvoltare societate de consum in care traim.
Si inca ceva.
Bradut Florescu stie sa multumeasca.
Dupa o calatorie, gandurile sale stiu sa multumeasca celor care i-au aparut in cale.
Lucru mare.
http://bradut-florescu.blogspot.com/
Uneori il inteleg, alteori nu.
Il repsect pentru curaj si pentru ca e 'omul meu'.
Ce inseamna 'omul meu' ?
Insemana ca are capacitatea sa vada lumea reala, dura, frumoasa, intriseca.
Nu judeca, nu da verdicte. Nu e 'mai' destept.
Observa. Gandeste. Intelege sau incerca sa inteleaga.
Am citit un interviu cu el publicat pe hotnews.ro
Acelai Bradut Florescu pe care-l stiam de pe blog.
Comentariile (o parte a lor) lasate de cititori mi-au demonstrat ca 'a fi orb' sau 'a fi prost' sunt sintagme perfecte pentru moderna si mereu in dezvoltare societate de consum in care traim.
Si inca ceva.
Bradut Florescu stie sa multumeasca.
Dupa o calatorie, gandurile sale stiu sa multumeasca celor care i-au aparut in cale.
Lucru mare.
joi, 14 ianuarie 2010
Reparam strada ecologic
In aceasta dimineata pe Bld Ghencea un grup de muncitori reparau gaurile aparute in asfalt dupa ultima zapada.
Un muncitor turna un fel de lichid negru, smoala , in gauri si uniformiza cu o creanga de brad.
Da.
Nu glumesc.
Omul lucra ecologic.
Intindea zmoala cu o cetina de brad.
Despre ce vorbim ?
Unde se duce tara asta ?
Sa mai zica cineva ca, codrul nu e frate cu romanul ...???!!!
Un muncitor turna un fel de lichid negru, smoala , in gauri si uniformiza cu o creanga de brad.
Da.
Nu glumesc.
Omul lucra ecologic.
Intindea zmoala cu o cetina de brad.
Despre ce vorbim ?
Unde se duce tara asta ?
Sa mai zica cineva ca, codrul nu e frate cu romanul ...???!!!
marți, 12 ianuarie 2010
Bucuresti, Bucuresti .... Bucuresti ????
Poza 1 e facuta in zona Marriott, la stop.
Poza 2 e luata intr-o zi de duminica in piata Kogalniceanu.Initial am crezut ca se toarna un film. In sine era un accident petrecut in seara precenta. Urat, nu ?
Poza 2 e luata intr-o zi de duminica in piata Kogalniceanu.Initial am crezut ca se toarna un film. In sine era un accident petrecut in seara precenta. Urat, nu ?
luni, 11 ianuarie 2010
Pe Patriciu nu-l plac dar are dreptate
Intr-un interviu recent Patriciu spunea ca e o mare prostie sa te imprumuti de la FMI cu miliarde de euro pentru a plati pensii si salarii.
"este ca si cum ti-ai lua un credit de la banca ca sa-ti dai tot tie salariul lunar"
Nimic mai adevarat.
"este ca si cum ti-ai lua un credit de la banca ca sa-ti dai tot tie salariul lunar"
Nimic mai adevarat.
De ce suntem umili ?
Citesc un articol despre secutitatea S.U.A.
http://www.hotnews.ro/stiri-international-6803176-bruce-tefft-fost-agent-cia-niciun-strain-nu-are-dreptul-zboare-sua-cui-nu-convin-masurile-securitate-nu-mearga.htm
Aroganta oficialitatilor S.U.A. de a ne cere in continuare viza, desi suntem membrii cu drepturi depline al U.E. , imi repugna.
Nu-mi amintesc ca Romania sa fi dat vreodata lumii vreun terorist.
Nu-mi amintesc ca Romania sa fi tradat vreodata America.Invers, se poate discuta.
Stam, cu capul plecat, la cozi pentru viza.
Ne umilim in fata lor si incercam sa dovedim ca suntem demni de aceasta onoare deosebita, aceea de a vizita America.
Eu nu vreau sa vizitez S.U.A atat timp cat mi se va cere viza.
E o lume mare si sunt atat de multe altele de vazut.
Feel free !!!
http://www.hotnews.ro/stiri-international-6803176-bruce-tefft-fost-agent-cia-niciun-strain-nu-are-dreptul-zboare-sua-cui-nu-convin-masurile-securitate-nu-mearga.htm
Aroganta oficialitatilor S.U.A. de a ne cere in continuare viza, desi suntem membrii cu drepturi depline al U.E. , imi repugna.
Nu-mi amintesc ca Romania sa fi dat vreodata lumii vreun terorist.
Nu-mi amintesc ca Romania sa fi tradat vreodata America.Invers, se poate discuta.
Stam, cu capul plecat, la cozi pentru viza.
Ne umilim in fata lor si incercam sa dovedim ca suntem demni de aceasta onoare deosebita, aceea de a vizita America.
Eu nu vreau sa vizitez S.U.A atat timp cat mi se va cere viza.
E o lume mare si sunt atat de multe altele de vazut.
Feel free !!!
joi, 7 ianuarie 2010
Santajezi deci existi
Observ in ultimul timp ca institutiile statului se ocupa cu inventarea de noi metode de santaj asupra mediului de afaceri.
Acum un an o cunostinta m-a rugat sa-l ajut.Omul era, si este, termopanist.Client vechi al unei banci austriece s-a trezit pus in fata unor abuzuri.I s-au marit dobanzile, i s-au marit sumele de ranbursat si i s-au blocat ipoteci de cca 450.000 de euro pentru o linie de credit de doar 150.000 de euro.
Am incercat sa-l ajut.Am negociat cu banca, le-am demonstrat ca procedeaza abuziv.
Mi-au ras in nas si mi-au zis :-daca nu vreti sa acceptati noile conditii atunci nu platiti ratele, noi o sa va bagam in CRB (centrala riscurilor bancare) si cu asta s-a terminat viata voastra de sclavi ai creditarii.
Veti devenia paria creditarii.
Rezultatul: am inghitit in sec, clientul munceste enorm sa plateasca ratele si banca e fericita ca incaseaza banii repede si cu rentabilitate crescuta, asa de criza.
Cu 3 saptamani in urma am patit si noi acelasi lucru.
Aveam niste sume de plata catre o societate de leasing pe care nu le consideram legale si pe care nu le-am platit.
Societatea de leasing a stat linistita pentru ca BNR a emis o noua reglentare, nr.8/2009, conform careia orice suma neplatita se raporteaza la ei.Cu aceasta ocazie am fost santajati sa platim suma de bani, pe care nici macar nu o inregistrasem in contabilitate, sub acuzatia de santaj : -nu platiti va trimitem in centrala riscurilor bancare si veti intra in incident bancar.
Toata chestia asta antreneaza dupa ea o multime de alte rate care deveneau, instantaneu, exigibile.
Pentru ca deveneam, deja stiti, paria creditarii.
Daca ma sfatuiti sa ma adresez justitiei insemna ca cititi blogul meu din Germania.
:)
Acum un an o cunostinta m-a rugat sa-l ajut.Omul era, si este, termopanist.Client vechi al unei banci austriece s-a trezit pus in fata unor abuzuri.I s-au marit dobanzile, i s-au marit sumele de ranbursat si i s-au blocat ipoteci de cca 450.000 de euro pentru o linie de credit de doar 150.000 de euro.
Am incercat sa-l ajut.Am negociat cu banca, le-am demonstrat ca procedeaza abuziv.
Mi-au ras in nas si mi-au zis :-daca nu vreti sa acceptati noile conditii atunci nu platiti ratele, noi o sa va bagam in CRB (centrala riscurilor bancare) si cu asta s-a terminat viata voastra de sclavi ai creditarii.
Veti devenia paria creditarii.
Rezultatul: am inghitit in sec, clientul munceste enorm sa plateasca ratele si banca e fericita ca incaseaza banii repede si cu rentabilitate crescuta, asa de criza.
Cu 3 saptamani in urma am patit si noi acelasi lucru.
Aveam niste sume de plata catre o societate de leasing pe care nu le consideram legale si pe care nu le-am platit.
Societatea de leasing a stat linistita pentru ca BNR a emis o noua reglentare, nr.8/2009, conform careia orice suma neplatita se raporteaza la ei.Cu aceasta ocazie am fost santajati sa platim suma de bani, pe care nici macar nu o inregistrasem in contabilitate, sub acuzatia de santaj : -nu platiti va trimitem in centrala riscurilor bancare si veti intra in incident bancar.
Toata chestia asta antreneaza dupa ea o multime de alte rate care deveneau, instantaneu, exigibile.
Pentru ca deveneam, deja stiti, paria creditarii.
Daca ma sfatuiti sa ma adresez justitiei insemna ca cititi blogul meu din Germania.
:)
Moartea nu asteapta la stop
O seara ca multe altele, parca un pic mai frig.
Conduc.
Ma asez linistit la obisnuita coada de la iesirea Bucuresti spre comuna Domnesti.Sute de masini asteapta la bariera.O bariera nenorocita care ne manca ore din viata in fiecare zi, zi de zi.
De obicei sunt nervos, agitat, injur in gand .Ma gandesc la saracul Apolodor din Damasc care a construit un pod peste Dunare pe vremea romanilor, iar noi dupa 2000 si ceva de ani nu suntem capabili sa construim un pod amarat peste o cale ferata. Amarata si ea.
Aceleasi ganduri le am in fiecare zi in timp ce stau la bariera.
In fata, de pe sensul opus apare o salvare.Lumini aprinse, alarma sonora pornita.
Simt ca trebuie sa fie ceva grav.Vad salvari zinlic dar parca asta are ceva, altceva.
Privesc zbaterea soferului care nu poate trece peste bariera, ma gandesc la pacientul care sufera si a carui viata depinde de nenorocita asta de bariera.
Poti astepta si 25-30 de minute.
Ma gandesc ca moartea nu asteapta la stop.
Sau asteapta ?
Soferul asteapta vreo doua minute dupa care vireaza brusc si ocoleste spre centura orasului.
Drumul pana la spital se va prelungi cu minim 20 de minute, e o ruta ocolitoare lunga.
Ma intreb.
Daca in acea salvare s-ar fi aflat mama celui care ia decizii in constructia podului asta.
Daca la morga, medicul i-ar spune: - stiti, daca ajungea cu 20 de minute mai devreme o salvam, a avut mare ghinion cu bariera de la Domnesti.
Ar putea fi in acea salvare oricine, mama, tatal, fiul, sora.
E totusi o intrare in capitala Romaniei.
E o cale de acces in Bucuresti.
Moartea asteapta la stop ?
Conduc.
Ma asez linistit la obisnuita coada de la iesirea Bucuresti spre comuna Domnesti.Sute de masini asteapta la bariera.O bariera nenorocita care ne manca ore din viata in fiecare zi, zi de zi.
De obicei sunt nervos, agitat, injur in gand .Ma gandesc la saracul Apolodor din Damasc care a construit un pod peste Dunare pe vremea romanilor, iar noi dupa 2000 si ceva de ani nu suntem capabili sa construim un pod amarat peste o cale ferata. Amarata si ea.
Aceleasi ganduri le am in fiecare zi in timp ce stau la bariera.
In fata, de pe sensul opus apare o salvare.Lumini aprinse, alarma sonora pornita.
Simt ca trebuie sa fie ceva grav.Vad salvari zinlic dar parca asta are ceva, altceva.
Privesc zbaterea soferului care nu poate trece peste bariera, ma gandesc la pacientul care sufera si a carui viata depinde de nenorocita asta de bariera.
Poti astepta si 25-30 de minute.
Ma gandesc ca moartea nu asteapta la stop.
Sau asteapta ?
Soferul asteapta vreo doua minute dupa care vireaza brusc si ocoleste spre centura orasului.
Drumul pana la spital se va prelungi cu minim 20 de minute, e o ruta ocolitoare lunga.
Ma intreb.
Daca in acea salvare s-ar fi aflat mama celui care ia decizii in constructia podului asta.
Daca la morga, medicul i-ar spune: - stiti, daca ajungea cu 20 de minute mai devreme o salvam, a avut mare ghinion cu bariera de la Domnesti.
Ar putea fi in acea salvare oricine, mama, tatal, fiul, sora.
E totusi o intrare in capitala Romaniei.
E o cale de acces in Bucuresti.
Moartea asteapta la stop ?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
