Ziua in care soarele nu mi-a zambit

Nu am prieteni.
Ar fi vreo doi pe care, la o adica, i-as putea numi prieteni, ne mai sunam , ne mai vedem dar cam atat. Nu-mi place s-o spun dar intr-un anume fel sunt un timid, si daca mai sparg din cand in cand bariera asta ma transform in cusurgiu si repede il demontez in bucati si-l arunc la gunoi pe posibilul nou prieten.
Acum 10 luni a aparut in viata mea un prieten adevarat.Curios a fost ca la prima vedere nu avea prea multe defecte si oricat am incercat eu sa raman orb, foarte multe calitati.
A inceput prin a respecta regula de aur a prietenului adevarat, nu mi-a cerut nimic la schimb pentru bucuria pe care mi-o oferea. Odata cu trecerea timpului am inceput sa ne descoperim unul pe celalat si sa ne intelegem din priviri. Din cand in cand, foarte putine vorbe. Mai mult silabe, icnite, insotite de gesturi largi. Avea o chestie innascuta, un fel de generator de liniste a sufletului, nu reusea sa ma supere nicicum. La inceput l-am considerat mai prost decat mine, mi se parea ca intelectul meu e superior, ca eu sunt cel care hotaraste mersul lucrurilor.
Astazi mi-a demonstrat ca prostul sunt eu.
Ca iubirea exista si ca linistea si bucuria isi cer pretul lor.
Prietenul asta al meu avea un fix. Se vroia mereu in preajma mea. Ma soma mereu sa nu inchid usa, sa las fereastra deschisa, imi cere tot timpul atentia.Nu obosea niciodata.
Totusi era ceva ce ma avantaja in relatia noastra de prietenie. Era succesul sau.
Toata lumea il admira pentru frumusetea sa exterioara. Nu ca eu as fi un urat dar el era frumos.In felul asta ma valorizam si eu. Spuneam mandru: "- suntem prieteni buni"
Astazi a trebuit sa iau o decizie grea.
Am plans o noapte intreaga stiind ca imi va lipsi prietenia lui.Ca imi va lipsi el.
Am plans cat pentru ultimii 10 ani din viata.
Eforturile mele de a-l salva din ghearele mortii, desi diperate, nu au reusit.
De astazi sunt iar singur.
Imi pare rau prieten drag ca te-am lasat prada mortii.
Imi pare rau ca n-am putut sa te salvez.
Nu voi uita nimic din zilele cand ne intelegeam doar din priviri.
Azi soarele nu ne-a zambit.
Sper ca ai ajuns acolo sus in raiul cateilor, mai sper ca desi ai doar 12 luni de viata iti vei aminti de prietenia mea.
Cu siguranta eu nu te voi uita niciodata.
Pe locul mormantului tau voi planta o magnolie.
La revedere Rusty.