Aminitiri din comunism.

Sa fi fost prin clasa IV-a cand pe mine si pe colegii mei ne-a bucurat o veste.
Mergem la scos cartofi.
Ne bucuram ca, abia inceputa scoala, vom scapa timp de cateva saptamani de chinurile lectiilor si orelor. Asa judecam noi atunci, ce poti sa le ceri unor tanci de clasa IV-a ?
Mersul la cartofi avea avantaje dar si dezavantaje.
Avantajele erau ca scapai de teme, de ascultat, de lucrari de control. Daca erai prieten cu un coleg al caruit tata era securist sau facea parte din nomenclatura comunista, in cazul fericit ca acel coleg era prezent, mancai zilnic conserva de carne ungureasca.
Pe langa parizerul tau obosit era un festin.
Dezavantajele veneau din duritatea muncii, eai silit sa stai in tarana si sa scormonesti dupa cartofi care, desi erau scosi la suprafata cu o masinarie speciala, ramaneau in pamant. Caram cosuri grele pentru varsta noastra pentru ca ne puneau sa ducem cartofii spre camione de transport care erau la capatul tarlalei. Fiind toamna erau zile reci, uneori ne prindea ploaia si ne uda pana la piele.
Mi-a ramas pe retina imaginea invatatoarei noastre, D-na Teleman, care dupa o astfel de ploaie ne-a bagat pe toti intr-un autobuz si ne privea ingrijorata. Imaginea a 30 de copii din care ieseau aburi reci trebuie sa fi fost pentru ea un tablou dezolant. Dupa un astfel de eveniment jumatate din copii ramaneau acasa, bolnavi la pat. Unii, printre care si eu, mai rezistenti se intorceau, zi de zi. In cazul meu explicatia venea din trecutul meu, crescusem pana la 4 ani la tara si toate vacantele le petreceam in natura. Corpul meu era obisnuit cu vantul si cu ploaia. Eram prieten cu natura si aveam un fel de intelegere secreta.
In anii care au urmat am tot fost la munci agricole. Dupa cartofi am trecut la porumb, la mere etc.
Muncile agricole incepeau in septembrie si tineau pana in luna noiembrie. Erau colegi care in mod surprinzator nu participau. Motivele le-am aflat mai tarziu si tineau de 'ce era mama si ce era tata'. Cine a trait atunci stie ca acest criteriu era extrem de important.
Totusi povestea nu incepea in 15 septembrie.Nu.
Ne faceam incalzirea cu vreo doua saptamani de stat in soare si exersat cu stegulete si tabele. Ne chemau la pregatirea zilei de 23 decembrie si ne chinuiau in soare, zi de zi, cu tot felul de tampenii. Slavirea conducatorului iubit trebuia inoculata de la varste fragede si noi intram in acest proces negresit.
Incercati astazi sa-i spui unui parinte ca al lui copil de 10 ani trebuie sa stea in ploaie si in vant sa culeaga cartofi.Feriti-va imediat pentru ca s-ar putea sa nu va raspunda doar prin viu grai.
Luati copiii de astazi si duceti-i vara pe stadioane cu saptamanile si vedeti ce reactii violente veti obtine din partea societatii.
Libertatea devine importanta atunci cand iti lipseste.

Saracia nu e un viciu dupa cum nici uitarea nu e o virtute.