Am vazut "Straini in Noapte" regizata de maestrul Radu Beligan si jucata magistral de acest actor urias, americanii l-ar numi 'iconic', care este Florin Piersic.
Alaturi de el o actrita foarte valoroasa, Medeea Marinescu.
Pe o vreme cainoasa, cu multa zapada si cu temperaturi scazute, alaturi de alte cateva sute de persoane zgribulite, ne-am asezat in fotoliile ponosite ale Palatului Copiilor.
In sala, oamenii stateau cu paltoane pe ei, cu caciuli pe cap.Unii mai rezistenti ramasesera la camasa si sacou. Am trait un sentiment de reintoarcere brusca in comunism, rece, oameni infrigurati, scaune uzate, scena veche. Prietena imi spune ca acum 30 de ani pe locurile noastre statea Elena Ceausecu care le privea pe ele, fetite in clubul de gimnastica al Palatului Copiilor, dansand si aducand multumiri partidului iubit.
La si un sfert publicul deja isi pierduse rabdarea. S-a aplaudat timid.
Din spatele scenei a aparut Florin Piersic.
Surpriza ne-a curentat pe toti pentru ca Florin ne-a salutat, a multumit salii pentru taria de a veni la spectacol desi vremea era extrem de proasta si ne-a adresat o intrebare :
'vi s-a mai intamplat ca inaintea unui spectacol de teatru un actor sa vina in fata Dumneavoastra ? Ati mai auzit vreodata de un asa gest ?'
Din linistea generala s-a inteles foarte clar ca nu, surpriza era totala.
Florin Piersic ne-a vorbit pret de 20 de minute despre multe lucruri. Cred ca as fi putut sa stau ore intregi sa-l ascult. Cu un simt al umorului absolut fabulos dar si cu un spirit critic genial Florin ne-a povestit istoria piesei, a traducerii si a punerii ei in scena pentru prima oara la Opera Nationala. Ne-a povestit cum Maestrul Beligan a montat piesa, cum Medeea Marinescu partenera sa a ajuns actrita. Ne-a impartasit cateva din greutatile prin care trece un actor cand joaca pe scena.Mai precis ne-a spus ca cel mai rau lucru care i se poate intampla este sa sune un telefon mobil in mijlocul unei piese. Piesa "Straini in Noapte", ne-a transmim Florin, a ajuns la peste 200 de reprezentatii si sintem foarte mandrii de asta.
Dupa acesta placuta surpriza Florin Piersic s-a intors in spatele scenei si in cateva minute piesa a inceput.
In general sint sceptic atunci cand o piesa este jucata de doar doi actori dar in acea seara mi-am dat seama ca ma inselam.Piesa are ritm, are umor, are tragism, are poveste si are final. Jucata fara pauza si intr-un ritm alert te tine in scaun.Cele doua ore ale spectacolului trec foarte repede.
Medeea Marinescu isi arata talentul din plin, e partenera perfecta pentru Florin Piersic. Cat de greu trebuie sa fie sa devii partenera unui colos al teatrului cum este Florin Piersic ? Medeea pluteste ca o lebada pe un lac limpede, isi intinde trupul armonios, se desfasoara incet incet spre un final surprinzator pentru noi, spectatorii.
Florin Piersic isi joaca rolul cu naturaletea picaturii de ploaie sau a fulgului de nea, devine greu sau usor fara sa iti dea nicio clipa senzatia de efort. Mi-a placut enorm ca isi joaca rolul natural, normal, fara sa tipe excesiv cum fac unii din colegii sai de breasla. Din gura lui cuvintele ies naturale, normale ca din gura fiecaruia dintre noi intr-o zi normala cand ne jucam partitura zilnica, viata.
Ma gandeam la ce ne spusese la inceputul spectacolului si anume ca piesa a fost jucata la Paris initial si ca rolul sau a fost jucat de marele actor Alain Delon. Cred cu tarie ca daca in perioada cand el a crescut ca actor comunistii ne-ar fi dat voie sa calatorim Florin Piersic ar fi fost mai mare decat Alain Delon. Cred ca ar fi devenit un mare actor al europei. Nesansa lui si a altor actori romani a fost acea strategie ermetica a comunistilor de a-i tine inchisi aici, in tara.
Finalul piesei a gasit-o pe Medeea Marinescu cu lacrimi in ochi. Erau lacrimi adevarate.
In aplauzele finale Florin Piersic a fost felicitat de Meedea cu ocazia aniversarii a inca unui an din viata, cu cateva zile in urma. Un buchet urias de flori din partea Medeei a fost ridicat de Florin care a spus " de cand sint actor am primit multe buchete de flori dar asta pe care mi l-a dat asta mica e de departe cel mai mare.Nu trebuia sa faci asa ceva Medeea.Nu-i nimic, ii dau eu banii inapoi mai tarziu pe el."
O piesa care merita vazuta.
Doi actori care se definesc reciproc si care iti arata noul si vechiul din teatrul romanesc, in sensul cel mai bun al cuvantului.
O sala veche care la sfarsit arata ca cel mai frumos palat din lume.
Aplauze cat sa umpli un milion de inimi.
Multumesc Florin Piersic
Multumesc Medeea Marinescu.
Multumesc Maestre Radu Beligan.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu